Fiziologia intestinului gros
Intestinul gros primește din intestinul subțire resturile nedigerate. Aici nu se mai produce digestie enzimatică proprie semnificativă.
Funcțiile lui:
- Absorbția apei și a sărurilor minerale, prin care conținutul se solidifică;
- Activitatea florei bacteriene: bacteriile descompun unele resturi și sintetizează vitamine, în special vitamina K și vitamine din complexul B;
- Formarea materiilor fecale;
- Defecația, act reflex cu centrul în măduva sacrală, controlat voluntar prin sfincterul anal extern.
Secreția intestinului gros conține mucus, care facilitează înaintarea conținutului, nu enzime digestive.
Atenție
Afecțiunile de mai jos sunt prezentate la nivelul cerut de programă. Pentru orice simptom, evaluarea aparține medicului.
Afecțiuni ale sistemului digestiv
| Afecțiune | Ce e afectat |
|---|---|
| Caria dentară | smalțul și apoi dentina, distruse de acizii produși de bacterii din resturile alimentare |
| Stomatita | mucoasa cavității bucale, inflamată |
| Enterocolita | mucoasa intestinului subțire și a celui gros, inflamată |
| Ciroza hepatică | țesutul hepatic funcțional, înlocuit treptat cu țesut fibros |
La ciroză, ideea cerută la examen: ficatul își pierde progresiv funcțiile, iar ficatul are funcții multiple, între care producerea bilei, depozitarea glicogenului, sinteza unor proteine plasmatice și transformarea unor substanțe toxice în compuși mai puțin nocivi.
Afecțiuni ale sistemului excretor
| Afecțiune | Unde e localizată |
|---|---|
| Cistita | vezica urinară |
| Nefrita | rinichiul |
| Glomerulonefrita | glomerulii renali, adică exact structura unde are loc filtrarea |
Localizarea e cheia răspunsului corect:
cist-trimite la vezică;nefr-trimite la rinichi;glomerulo-precizează că sunt afectați glomerulii.
Pentru că glomerulul e locul filtrării, afectarea lui influențează direct prima etapă a formării urinei.
Cele trei etape ale formării urinei
| Etapă | Unde | Ce se întâmplă |
|---|---|---|
| Filtrarea | glomerul și capsula Bowman | din plasmă trece apă cu substanțe mici; proteinele mari și celulele rămân în sânge |
| Reabsorbția | tubii uriniferi | se recuperează glucoza, aminoacizii, cea mai mare parte a apei și a sărurilor |
| Secreția | tubii uriniferi | se elimină activ în urină substanțe în exces |
Din circa 180 de litri de urină primară filtrați zilnic rezultă, prin reabsorbție, în jur de 1,5 litri de urină finală.
Prezența proteinelor sau a celulelor sangvine în urină semnalează o problemă de filtrare, pentru că în mod normal acestea nu traversează filtrul glomerular.
Igienă
- hidratare suficientă pe parcursul zilei;
- igienă orală, cu periaj și controale periodice;
- alimentație echilibrată, cu limitarea zahărului și a sării în exces;
- spălarea alimentelor și a mâinilor, pentru prevenirea infecțiilor digestive;
- evitarea consumului de alcool, factor major în afectarea ficatului.
Reține
Intestinul gros absoarbe apa și sărurile minerale, iar flora lui bacteriană sintetizează vitamine, între care vitamina K; nu are digestie enzimatică proprie semnificativă. Urina se formează în trei etape: filtrarea (glomerul și capsula Bowman), reabsorbția și secreția (tubii uriniferi). Cistita afectează vezica urinară, nefrita rinichiul, glomerulonefrita glomerulii.
Greșeli frecvente
- Se spune că intestinul gros digeră enzimatic. Rolul lui principal e absorbția apei.
- Se uită că flora bacteriană sintetizează vitamine, între care vitamina K.
- Se confundă cistita cu nefrita. Vezică, respectiv rinichi.
- Se inversează filtrarea cu reabsorbția: filtrarea scoate din sânge, reabsorbția recuperează înapoi în sânge.