Sari la conținut
LECȚIA 21.3 · BIOLOGIE

Intestinul gros, formarea urinei și afecțiunile asociate

Fiziologia intestinului gros, etapele formării urinei, carii, ciroză, cistită, nefrită.

Fiziologia intestinului gros

Intestinul gros primește din intestinul subțire resturile nedigerate. Aici nu se mai produce digestie enzimatică proprie semnificativă.

Funcțiile lui:

  1. Absorbția apei și a sărurilor minerale, prin care conținutul se solidifică;
  2. Activitatea florei bacteriene: bacteriile descompun unele resturi și sintetizează vitamine, în special vitamina K și vitamine din complexul B;
  3. Formarea materiilor fecale;
  4. Defecația, act reflex cu centrul în măduva sacrală, controlat voluntar prin sfincterul anal extern.

Secreția intestinului gros conține mucus, care facilitează înaintarea conținutului, nu enzime digestive.

Afecțiuni ale sistemului digestiv

AfecțiuneCe e afectat
Caria dentarăsmalțul și apoi dentina, distruse de acizii produși de bacterii din resturile alimentare
Stomatitamucoasa cavității bucale, inflamată
Enterocolitamucoasa intestinului subțire și a celui gros, inflamată
Ciroza hepaticățesutul hepatic funcțional, înlocuit treptat cu țesut fibros

La ciroză, ideea cerută la examen: ficatul își pierde progresiv funcțiile, iar ficatul are funcții multiple, între care producerea bilei, depozitarea glicogenului, sinteza unor proteine plasmatice și transformarea unor substanțe toxice în compuși mai puțin nocivi.

Afecțiuni ale sistemului excretor

AfecțiuneUnde e localizată
Cistitavezica urinară
Nefritarinichiul
Glomerulonefritaglomerulii renali, adică exact structura unde are loc filtrarea

Localizarea e cheia răspunsului corect:

  • cist- trimite la vezică;
  • nefr- trimite la rinichi;
  • glomerulo- precizează că sunt afectați glomerulii.

Pentru că glomerulul e locul filtrării, afectarea lui influențează direct prima etapă a formării urinei.

Cele trei etape ale formării urinei

EtapăUndeCe se întâmplă
Filtrareaglomerul și capsula Bowmandin plasmă trece apă cu substanțe mici; proteinele mari și celulele rămân în sânge
Reabsorbțiatubii uriniferise recuperează glucoza, aminoacizii, cea mai mare parte a apei și a sărurilor
Secrețiatubii uriniferise elimină activ în urină substanțe în exces

Din circa 180 de litri de urină primară filtrați zilnic rezultă, prin reabsorbție, în jur de 1,5 litri de urină finală.

Prezența proteinelor sau a celulelor sangvine în urină semnalează o problemă de filtrare, pentru că în mod normal acestea nu traversează filtrul glomerular.

Igienă

  • hidratare suficientă pe parcursul zilei;
  • igienă orală, cu periaj și controale periodice;
  • alimentație echilibrată, cu limitarea zahărului și a sării în exces;
  • spălarea alimentelor și a mâinilor, pentru prevenirea infecțiilor digestive;
  • evitarea consumului de alcool, factor major în afectarea ficatului.

Greșeli frecvente

  1. Se spune că intestinul gros digeră enzimatic. Rolul lui principal e absorbția apei.
  2. Se uită că flora bacteriană sintetizează vitamine, între care vitamina K.
  3. Se confundă cistita cu nefrita. Vezică, respectiv rinichi.
  4. Se inversează filtrarea cu reabsorbția: filtrarea scoate din sânge, reabsorbția recuperează înapoi în sânge.
EXPLOREAZĂ INTERACTIV