De la celulă la organism
Celule asemănătoare + substanța dintre ele = ȚESUT; mai multe țesuturi = ORGAN; organe cu funcție comună = SISTEM. Cele PATRU tipuri fundamentale:
1. Țesutul epitelial
Celule STRÂNS unite, fără vase de sânge proprii (se hrănesc din țesutul de sub ele):
- de acoperire: epiderma, mucoasele (protecție);
- glandular: formează glandele (secreție): exocrine, endocrine, mixte;
- senzorial: în organele de simț (mugurii gustativi).
2. Țesutul conjunctiv
Celule RARE într-o substanță fundamentală abundentă; rol de legare, susținere, hrănire:
- moale: lax (umplutură), adipos (rezervă de grăsime), fibros (tendoane, ligamente);
- semidur: CARTILAGINOS (pavilionul urechii, discurile intervertebrale);
- dur: OSOS (schelet);
- fluid: SÂNGELE (substanța fundamentală = plasma!).
3. Țesutul muscular
Celule alungite (fibre), specializate în CONTRACȚIE:
- striat scheletic: voluntar, contracție rapidă (mușchii scheletici);
- neted: involuntar, lent (pereții organelor interne, vase);
- striat cardiac (miocard): STRIAT ca aspect, dar INVOLUNTAR: excepția care pică la grile.
4. Țesutul nervos
Neuroni (excitabilitate + conducere) și celule gliale (susținere și hrănire): baza sistemului nervos.
Corelația structură-funcție (logica examenului)
Epitelii strâns unite → barieră; conjunctiv cu substanță multă → suport; fibre cu proteine contractile → mișcare; prelungiri neuronale lungi → conducere rapidă la distanță. La grile, funcția se deduce din STRUCTURĂ.
Greșeli frecvente
- Epiteliile NU au vase proprii: se hrănesc prin difuzie.
- Tendonul e conjunctiv FIBROS, nu muscular.
- Neuronii nu se divid semnificativ la adult: de aici gravitatea leziunilor nervoase.