Țesuturi embrionare (meristeme)
Formate din celule mici, cu pereți subțiri, care se divid activ. Ele asigură creșterea plantei.
- Apicale: în vârful rădăcinii și al tulpinii. Asigură creșterea în lungime.
- Intercalare: la baza internodurilor, mai ales la graminee (grâu, porumb). Permit alungirea după ce vârful s-a oprit.
Țesuturi definitive
Celulele nu se mai divid și sunt specializate.
De apărare: epiderma
Un singur strat de celule, la exteriorul organelor tinere. Fără cloroplaste. Acoperită de cuticulă, care reduce pierderea apei. Are stomate (schimb de gaze) și peri (protecție sau absorbție).
Fundamentale
- Asimilatoare (parenchim clorofilian): celule bogate în cloroplaste, în frunză. Aici are loc fotosinteza.
- De depozitare: acumulează substanțe de rezervă (amidon în tubercul, ulei în semințe).
Conducătoare
- Lemnul (xilemul): conduce seva brută (apă și săruri minerale), de la rădăcină spre frunze. Celule moarte, cu pereți lignificați.
- Liberul (floemul): conduce seva elaborată (substanțe organice), de la frunze spre restul plantei. Celule vii.
Secretoare
Produc și elimină substanțe: nectar, rășini, uleiuri, latex.
Reține
Nu confunda direcțiile: lemnul urcă seva brută, liberul coboară seva elaborată. Lemnul e format din celule moarte, liberul din celule vii.
Greșeli frecvente
- Se spune că epiderma face fotosinteză. Nu are cloroplaste; fotosinteza e în parenchimul asimilator.
- Se inversează xilemul cu floemul.
- Se spune că meristemele sunt „țesuturi moarte". Dimpotrivă, sunt cele mai active.