Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult scris de Ion Creangă în 1877, considerat capodopera prozei sale și unul dintre cele mai importante basme din literatura română. Povestea urmărește drumul inițiatic al fiului cel mic al unui crai, care pleacă să ajungă la curtea unchiului său, Împăratul Verde. Pe drum, el este înșelat de Spânul, un personaj demonic care îi fură identitatea și îl transformă în slugă sa, botezându-l Harap-Alb, adică arab alb, un oximoron care sugerează condiția sa paradoxală. Spânul îl trimite pe Harap-Alb să îndeplinească probe imposibile: să aducă salatele din Grădina Ursului, să aducă pielea cerbului, să o aducă pe fata Împăratului Roș. În fiecare proba, Harap-Alb este ajutat de personaje miraculoase pe care le-a întâlnit pe drum și pe care le-a tratat cu bunătate: Sfânta Duminică, calul năzdrăvan, albinele, furnicile, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lați-Lungila. Acești adjuvanți magici sunt răsplată pentru bunătatea și omenia eroului. În final, adevărata identitate a lui Harap-Alb este dezvăluită, Spânul este pedepsit prin decapitare, iar eroul se căsătorește cu fata Împăratului Roș și devine împărat. Basmul combină motivele universale ale basmului popular cu arta narativă unică a lui Creangă: umorul, oralitatea, limba vie, expresivă, plină de expresii populare și de o savoare inconfundabilă. Drumul lui Harap-Alb este un drum inițiatic clasic: eroul trebuie să treacă prin probe, să învețe din greșeli și să dovedească că merită statutul regal.