Ochilă

Naratorul îl prezintă ca pe un om care poate vedea la distanțe imposibile cu ochiul său supranatural. Harap-Alb îl recrutează pentru această capacitate unică. El însuși vorbește puțin, preferând să arate prin fapte. Ceilalți îl consulta ca pe un radar viu. Numele său îl definește complet și direct.

Momentele în care își folosește privirea pentru a detecta pericole sau a găsi obiecte pierdute demonstrează valoarea sa. Tăcerea sa sugestivă arată că vederea înlocuiește nevoia de cuvinte. Poziția sa de observator permanent în grup îl diferențiază de aliații activi fizic. Capacitatea de a vedea adevărul de la distanță este și o metaforă a discernământului.

Ochilă nu evoluează. Ca toți aliații supranaturali din basm, este un personaj-funcție definit de o singură capacitate extraordinară. Stabilitatea sa este necesară structural și tematic: darurile magice nu se schimbă, ci se activează la momentul oportun.

Creangă îl descrie ca pe „o schimonositură de om” care „avea în frunte numai un ochi, mare cât o sită”. Când îl deschide, nu vede nimic, iar când îl ține închis, spune că vede „în măruntaiele pământului”. Restul înfățișării nu e descris în basm.

Ochilă este vederea dusă la superlativ, percepția pură transformată în putere. Natura sa contemplativă vine din capacitatea de a vedea mai mult decât alții. Nu vorbește mult, preferând să observe. Loialitatea sa față de Harap-Alb e bazată pe recunoașterea valorii pe care o vede la propriu. Tăcerea sa e plină de informații pe care le împărtășește doar când e necesar. Reprezintă ideea că a vedea clar e deja o formă de putere și că observația atentă poate rezolva probleme pe care acțiunea oarbă nu le poate atinge.

Ochilă este unul dintre aliații supranaturali ai lui Harap-Alb, un om cu un ochi uriaș care poate vedea la distanțe imposibile, dincolo de munți și zări. Recrutat de erou în călătoria sa, Ochilă devine detectorul grupului, cel care vede pericolele înainte de a ajunge și găsește drumul când alții sunt pierduți. În probele impuse de Spân, capacitatea sa de a vedea departe se dovedește indispensabilă. Rămâne loial echipei până la deznodământ.