Harap-Alb și Spânul
Spânul îl înșeală pe Harap-Alb și îi fură identitatea.
Eseul BAC despre această relație: Relația dintre Harap-Alb și Spân în „Povestea lui Harap-Alb”.
Momente cheie
3 momente ale relației.
Jurământul de la fântână
Fântâna de pe drum · periculos
După ce l-a refuzat de două ori, fiul craiului îl ia pe Spân ca slugă la a treia întâlnire. La o fântână adâncă, Spânul coboară primul și îl îndeamnă și pe el să se răcorească. Tânărul, „boboc în felul său la trebi de aieste”, intră în fântână, iar Spânul pune capacul și îi cere să jure „pe ascuțișul paloșului” că îi va da „ascultare și supunere întru toate”, până când „îi muri și iar îi învia”. Apoi îi dă numele. Rolurile se răstoarnă: stăpânul devine slugă, iar Spânul câștigă prin înșelăciune.
Contextul scenei: Pe drumul spre împărăția Împăratului Verde. Tatăl îl avertizase pe fiu: „să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spân”.
„De-acum înainte să știi că te cheamă Harap-Alb; aista ți-i numele, și altul nu.”
Spânul Descrierea vizuală a scenei
Un tânăr închis într-o fântână adâncă de piatră privește în sus spre un bărbat spân care ține capacul; lumină de zi care intră îngust de sus, atmosferă de capcană, stil de basm
Slugă la curtea Împăratului Verde
Curtea Împăratului Verde · umilitor
După jurământ, Spânul pune mâna pe cartea, pe banii și pe armele fiului de crai și le ia la sine. Pornesc spre împărăție „Spânul înainte, ca stăpân, Harap-Alb în urmă, ca slugă”. La curte, Spânul se dă drept nepotul împăratului și îi dă slugii probe tot mai grele, cu speranța că va pieri: sălățile din grădina ursului, pielea și capul cerbului, fata Împăratului Roș. Harap-Alb nu încalcă jurământul și nu spune nimănui adevărul. Fără să vrea, Spânul îl formează.
Contextul scenei: La curtea Împăratului Verde, unde Spânul e primit ca nepot al împăratului.
„Cu asta a voit Spânul să-și arate arama și să facă pe Harap-Alb ca să-i ia și mai mult frica.”
Naratorul Descrierea vizuală a scenei
Spânul, primit cu cinste ca nepot al împăratului, și în urma lui Harap-Alb, ca slugă; stil de basm
Demascarea
Curtea Împăratului Verde · triumfal
Harap-Alb se întoarce cu fata Împăratului Roș, dar aceasta îl respinge pe Spân și spune adevărul în fața curții. Spânul, „văzând că i s-a dat vicleșugul pe față”, îi taie capul lui Harap-Alb, strigând că „așa trebuie să pățească cine calcă jurământul”. Calul eroului îl ridică pe Spân în văzduh și îi dă drumul, iar acesta se face „praf și pulbere”. Fata îl readuce la viață pe Harap-Alb cu apă moartă și apă vie. Condiția jurământului s-a împlinit: eroul a murit și a înviat, deci este liber.
Contextul scenei: La curtea Împăratului Verde, la întoarcerea cu fata Împăratului Roș. Taina nu o dezvăluie Harap-Alb, care își ține jurământul, ci fata.
„Doar n-am venit pentru tine, ș-am venit pentru Harap-Alb, căci el este adevăratul nepot al împăratului Verde.”
Fata Împăratului Roș Descrierea vizuală a scenei
Curte împărătească: o tânără arată spre un tânăr aflat printre slugi, în timp ce un bărbat spân se încruntă; oamenii curții surprinși; lumină de zi, stil de basm