Moara cu noroc este o nuvelă realistă scrisă de Ioan Slavici, publicată în 1881 în volumul Novele din popor. Acțiunea se desfășoară la un han situat la o răscruce de drumuri, un loc simbolic al tentației și al degradării morale. Ghiță, un tânăr hanagiu harnic și cinstit, își ia în arendă hanul de la Moara cu noroc, împotriva sfatului bătrânei sale soacre, care îl avertizează profetic: omul să fie mulțumit cu sărăcia sa. Inițial, Ghiță prosperă, dar curând intră în contact cu Lică Sămădăul, un cioban bogat și temut, șef al unei rețele de hoți de vite și contrabandiști. Lică îl corupe treptat pe Ghiță, atrăgându-l în afaceri necinstite și creând o relație de dependență bazată pe frică și complicitate. Ghiță cedează pas cu pas, justificându-și compromisurile. Ana, soția lui Ghiță, o femeie frumoasă și demnă, devine obiectul dorinței lui Lică. Pe măsură ce Ghiță se afundă în corupție, relația cu Ana se deteriorează. Ghiță devine violent și suspicios, iar Ana, disperată, cedează într-un final avansurilor lui Lică. Bătrâna soacră observă totul cu luciditate tragică, dar nu poate opri degradarea. Pintea, jandarmul, îl presează pe Ghiță să devină informator, creând o presiune suplimentară. În deznodământul violent, Lică îl ucide pe Ghiță, iar Pintea îl împușcă pe Lică. Ana moare și ea, iar hanul de la Moara cu noroc este cuprins de flăcări, simbol al distrugerii totale pe care lăcomia și compromisul moral le aduc.