Rezumat: Moromeții

Moromeții este un roman realist publicat în 1955 de Marin Preda, considerat capodopera autorului și unul dintre cele mai importante romane ale literaturii române postbelice. Acțiunea se desfășoară în satul Siliștea-Gumești din câmpia Dunării, în perioada 1936-1937, la sfârșitul epocii interbelice. Ilie Moromete este un țăran atipic, un filozof al câmpiei, un om inteligent și ironic care preferă contemplația și conversația în fața porții acțiunii practice. El trăiește cu a doua soție, Catrina, și are șase copii: trei fii din prima căsătorie, Paraschiv, Nilă și Achim, și trei copii cu Catrina: Tita, Ilinca și Niculae. Conflictul principal se naște din presiunile economice și din dorința fiilor mari de a-și lua partea de moștenire și de a pleca din casă părintească. Catrina, la rândul ei, vrea să asigure viitorul copiilor săi. Guica, sora lui Moromete, complotează cu fiii mari împotriva lui. Moromete rezistă, încercând să mențină unitatea familiei și a proprietății. Scena tăierii salcâmului: Moromete însuși, ajutat de Nilă, taie în zori salcâmul din fundul grădinii și îl vinde lui Tudor Bălosu, ca să-și acopere datoriile. Această scenă marchează ruptura definitivă. Achim pleacă la București cu oile, apoi Paraschiv și Nilă fug cu caii și cu banii din ladă; Moromete vinde o parte din pământ lui Bălosu și rămâne singur cu durerea și mândria rănită. Romanul surprinde dispariția unei lumi țărănești arhaice, sfârșitul unui mod de viață tradițional și transformările sociale profunde din România interbelică. Niculae, fiul cel mic, va deveni intelectual, marcând trecerea spre o nouă lume.