Marin Preda, născut la 5 august 1922 în Silisteea-Gumești, județul Teleorman, a fost cel mai important prozator român al celei de-a două jumătăți a secolului XX, creator al unor române care au marcat profund conștiința literară și socială românească. Fiul lui Tudor Preda, un țăran inflacarit și rebel, și al Joitei, a crescut în lumea satului din Câmpia Dunării, experiență care va constitui substanță romanelor sale. A urmat școală primară în sat și gimnaziul la Rosiorii de Vede și București, fără să obțină bacalaureatul. S-a format că autodidact, citind vorace din literatură română și universală. A debutat în 1942 în revista Revista Cercului Literar cu proză Calul. În 1948 a publicat romanul Moromeții, considerat capodoperă să și cel mai important român al literaturii române postbelice. Romanul recreează lumea satului românesc din preajma celui de-al Doilea Război Mondial, cu personajul Ilie Moromete, țăran-filozof de o complexitate psihologică remarcabilă, devenind un arhetip al literaturii române. Volumul al doilea al Moromeților a apărut în 1967, extinzând saga familiei în epoca colectivizării. A mai publicat Întâlnirea din pământuri în 1948, Desfășurarea în 1962 și Risipitorii în 1962. În 1980 a publicat romanul Cel mai iubit dintre pământeni, vast român al intelectualului în epoca totalitară, bazat parțial pe experiență generației sale sub regimul comunist. A fost director al Editurii Cartea Românească și membru al conducerii Uniunii Scriitorilor. A murit la 16 mai 1980 în București, la vârstă de 58 de ani, în circumstanțe care au generat speculații - oficial sinucidere, dar mulți contemporani au suspectat o moarte provocată de Securitate, pe fondul publicării romanului Cel mai iubit dintre pământeni, considerat subversiv de autorități.