Lucian Blaga, născut la 9 mai 1895 în Lancram, lângă Sebeș, a fost un poet, dramaturg, filozof, eseist, traducător, diplomat și academician român, una dintre cele mai complexe personalități ale culturii românești. A fost al nouălea copil al preotului ortodox Isidor Blaga și al Anei Moga. Copilăria i-a stat sub semnul unei fabuloase absente a cuvântului, viitorul poet neputând să vorbească până la vârstă de patru ani, fapt pe care l-a evocat în celebrul vers Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Primele clase le-a urmat la școală primară germană din Sebeș, apoi la Școlile Centrale Române din Brașov, unde unchiul sau, Iosif Blaga, doctor în filozofie, era profesor. A debutat în 1910 în ziarul Tribună din Arad cu poezia Pe țărm. A urmat Facultatea de Teologie din Sibiu și Oradea, mărturisind mai târziu că s-a înscris pentru a fi scutit de înrolare în armata austriacă. Între 1916 și 1920 a studiat filozofia și biologia la Universitatea din Viena, obținând titlul de doctor în filozofie cu teza Kultur und Erkenntnis. La Viena a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, fiica omului politic Coriolan Brediceanu, cea care i-a devenit soție. În 1919 a publicat plachetă Poemele luminii și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu, marcând un debut spectaculos. Prima drama, Zamolxe, i-a apărut în 1921, Academia Română decernandu-i Premiul Adamachi pentru debut. În 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi la Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena, devenind ministru plenipotențiar în Portugalia între 1938 și 1939. A fost ales membru al Academiei Române în 1937, cu discursul Elogiul satului românesc. În 1939 a devenit profesor de filozofia culturii la Universitatea din Cluj. Opera să filozofică, grupată în trei trilogii monumentale - Trilogia cunoașterii, Trilogia culturii și Trilogia valorilor - propune un sistem filozofic original, îmbinând panteismul cu ortodoxia și folosind elemente ale expresionismului. A avut un rol major în formarea tinerilor din Cercul literar de la Sibiu. În 1948 a fost îndepărtat de la catedră pe motive politice, lucrând apoi că bibliograf și bibliotecar la filiala clujeană a Academiei. Nu i-au mai fost publicate volumele, dedicându-se traducerilor, între care monumentală transpunere a Faust-ului lui Goethe. A decedat la 6 mai 1961 în Cluj și a fost înmormântat în ziua să de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancram.