Ion Barbu, pseudonimul lui Dan Barbilian, nascut la 18 martie 1895 in Campulung-Muscel, a fost un poet si matematician roman de exceptie, una dintre cele mai fascinante personalitati ale culturii romanesti interbelice. Fiul judecatorului Constantin Barbilian si al Smarandei Soiculescu, fiica de procuror, a manifestat inca din liceu un dublu talent remarcabil - pentru matematica si pentru poezie. Talentul sau matematic s-a evidentiat prin publicarea de contributii in Gazeta matematica inca din timpul liceului. Intre 1914 si 1921 a studiat matematica la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, studiile fiindu-i intrerupte de serviciul militar. In timpul liceului l-a cunoscut pe viitorul critic literar Tudor Vianu, cu care a legat una dintre cele mai frumoase si mai lungi prietenii literare romanesti. Debutul artistic s-a nascut dintr-un pariu cu Vianu, care l-a provocat sa scrie poezie. In 1919 a inceput colaborarea la revista Sburatorul, adoptand la sugestia lui Eugen Lovinescu pseudonimul Ion Barbu, dupa numele bunicului sau. Intre 1921 si 1924 si-a continuat studiile la Gottingen, unde a audiat cursurile lui David Hilbert si Edmund Landau, la Tubingen si la Berlin. Si-a sustinut teza de doctorat in 1929 cu Gh. Titeica. In 1930 a publicat volumul Joc secund, capodopera sa poetica, o lirica ermetica cu limbaj abstract, inspirata de Stephane Mallarme si Paul Valery, in care viziunea matematica si cea poetica se contopesc intr-o sinteza unica. Afirma ca poezia si geometria sunt complementare - acolo unde geometria devine rigida, poezia ofera orizont spre cunoastere si imaginatie. In 1942 a fost numit profesor titular de algebra la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. Ca matematician, a adus contributii importante in domeniul metrizarii, definind o procedura numita de Leonard Blumenthal spatii Barbilian, si in geometria inelelor. A fost membru al Academiei de Stiinte din Romania din 1936. A decedat la 11 august 1961 la spitalul Colentina din Bucuresti, bolnav de cancer la ficat, si este inmormantat la Cimitirul Bellu.