George Bacovia, născut George Andone Vasiliu la 17 septembrie 1881 în Bacău, a fost cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai originali poeți ai literaturii române moderne. Fiul comerciantului Dimitrie Vasiliu și al Zoei Vasiliu, a crescut în atmosfera provinciei moldovenești, care va deveni spațiul obsedant al întregii sale poezii. De mic a arătat înclinații artistice multiple - talentul la desen, la vioara și la alte instrumente muzicale, dirijând chiar orchestra școlii. În 1899 a obținut premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru desen artistic. A urmat Liceul Ferdinând din Bacău, experiență traumatizantă care i-a inspirat celebrul poem Liceu. Anul închiderii accidentale într-o noapte în turnul bisericii Precista i-a inspirat poezia Amurg violet. După o tentativă eșuată la Școală Militară din Iași în 1900, a compus poezia Plumb, finisată abia în 1902. A absolvit liceul în 1903 și s-a înscris la Facultatea de Drept din București, unde a citit la cenaclul lui Alexandru Macedonski poezia Plumb, producând o puternică impresie. Obținând diplomă de licență în drept la Iași în 1911, nu a profesat niciodată avocatură. A lucrat că suplinitor la școli primare, copist și ajutor de contabil la Prefectura din Bacău, trăind în sărăcie și boală cronică. Volumul de debut, Plumb, a apărut în 1916, în plin război mondial. A urmat Scântei galbene în 1926 și Bucăți de noapte, volum de proză simbolistă. În 1928 s-a căsătorit cu poetă Agatha Grigorescu și s-a stabilit la București. Fiul sau unic, Gabriel, s-a născut în 1931. Poezia să, inițial considerată minoră de critică interbelică, a fost treptat recunoscută că una dintre cele mai originale din literatură română. George Călinescu l-a numit o bisericuța dintr-un lemn, dar generațiile următoare au descoperit în opera să afinități cu teatrul absurdului, existențialismul și modernismul poetic european. Temele sale obsedante - ploaia, plumbul, provincia, monotonia, singurătatea, nevrozele - au creat un univers poetic unic, de o coerentă și intensitate remarcabile. Ultimii ani i-a petrecut în sărăcie și boală la București, murind la 22 mai 1957 în locuința să din cartierul Giurgiului.