Sari la conținut

Mihai Eminescu

1850–1889 · romantism

Îmbogățirea limbii literare cu cuvinte din toate regiunile românești, din texte vechi și cu neologisme create din lecturile sale filozofice.

Pentru BAC, pe scurt

Importanța
Reprezentant canonic al romantismului românesc, autor de 2 opere canonice în programa BAC 2027.
Curent literar
Romantism (Romantism târziu)
Teme principale
iubirea ca formă de cunoaștere, aspirația către absolut vs. fericirea simplă, trecerea iremediabilă a timpului, condiția omului în univers, natura ca spațiu al iubirii idealizate
Stil
Îmbogățirea limbii literare cu cuvinte din toate regiunile românești, din texte vechi și cu neologisme create din lecturile sale filozofice. Metafore îndrăznețe, muzicalitate interioară, substrat folc…
Pe această pagină4 secțiuni

Biografie

Pentru cultura generală.

Mihai Eminescu, născut Mihail Eminovici la 15 ianuarie 1850 în Botoșani, a fost cel mai important poet român, considerat fondatorul liricii moderne românești. Provenit dintr-o familie cu origini în Banatul istoric, a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai caminaarului Gheorghe Eminovici și ai Ralucăi Jurăscu. Copilăria și-a petrecut-o la Ipotești, în contact direct cu natură și cu lumea satului, experiență ce va marca profund întreagă să creație poetică. A urmat școală primară și gimnaziul la Cernăuți, unde l-a avut profesor pe Aron Pumnul, cel care i-a trezit dragostea pentru literatură și limba română.

Citește tot

Viața, pe momente

15 momente, în ordinea anilor.

  1. Nasterea poetului national

    Copilarie · Botosani

    Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850 in Botosani, fiind al saptelea dintre cei unsprezece copii ai caminaarului Gheorghe Eminovici si ai Ralucai Jurascu. Familia avea origini in Banatul istoric, stramosii paterni fiind preoti romani care au migrat spre Bucovina la inceputul secolului al XVIII-lea. Tatal poetului obtinuse titlul de caminar de la vodă Mihail Sturza in 1841, dupa casatoria cu Raluca, fiica stolnicului Vasile Jurascu din Joldesti. Botezul a avut loc la biserica Uspenia din Botosani, preotul Ion Stamate oficiind ceremonia. Copilaria si-a petrecut-o in mare parte la Ipotesti, mosie a familiei, intr-o totala libertate de miscare si in contact direct cu natura, experienta evocata cu nostalgie in poeziile de mai tarziu.

  2. Copilaria la Ipotesti

    Copilarie · Ipotesti

    Copilaria poetului s-a desfasurat intre Botosani si Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi. Aceasta perioada de libertate si contact cu oamenii simpli si cu natura va fi evocata cu adanca nostalgie in poezia de mai tarziu, in versuri precum Fiind baiet sau O, ramai. Fratii sai au cunoscut sorti diferiti si adesea tragici - Serban a murit alienat la Berlin, Niculae s-a sinucis, Iorgu a murit de o raceala in misiune militara, Ilie a fost rapus de tifos, Maria a murit la sapte ani. Aceasta serie de tragedii familiale va marca profund sensibilitatea poetului si va alimenta temele mortii si efemeritatii din opera sa.

  3. Scoala la Cernauti si profesorul Aron Pumnul

    Studii · Cernauti

    Incepand cu 1858, Eminescu a urmat scoala primara National Hauptschule la Cernauti, terminand clasa a IV-a pe locul al cincilea din 82 de elevi. Intre 1860 si 1863 a frecventat Obergymnasium din Cernauti, unicul liceu german din Ducatul Bucovinei. Aici l-a avut profesor de limba romana pe Aron Pumnul, care l-a calificat cu note maxime si i-a trezit dragostea pentru literatura si cultura romaneasca. Pumnul era cunoscut prin Lepturariu romanesc, prima istorie a literaturii romane in texte. Eminescu a locuit o perioada in casa profesorului sau, ca ingrijitor al bibliotecii acestuia, familiarizandu-se cu literatura romana veche si noua.

  4. Debutul literar

    Debut · Cernauti

    Anul 1866 a marcat primele manifestari literare ale lui Eminescu. In ianuarie a murit profesorul Aron Pumnul, iar elevii sai au scos brosura Lacrimioare, in care apare poezia La mormantul lui Aron Pumnul, semnata M. Eminoviciu. In 25 februarie a debutat in revista Familia din Pesta, condusa de Iosif Vulcan, cu poezia De-as avea. Vulcan i-a publicat poemul sub numele de Eminescu, fara a-l intreba pe autor, considerand ca sufixul slavon ici nu se potrivea. Eminescu a acceptat noul nume. La revista Familia a trimis 12 poezii, printre care Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, stabilind astfel primele contacte cu lumea literara romaneasca.

  5. Peregrinari prin Transilvania si anii de teatru

    Calatorii · Transilvania si Bucuresti

    Intre 1866 si 1869, Eminescu a calatorit pe traseul Cernauti - Blaj - Sibiu - Giurgiu - Bucuresti, un pelerinaj transilvanean al carui autor moral a fost Aron Pumnul. A participat la adunarea anuala a Astrei la Alba Iulia in 1866. In 1867 a intrat ca sufleor si copist in trupa lui Iorgu Caragiale, apoi in formatia actorului Mihail Pascaly, facand turnee la Braila, Galati, Giurgiu si Ploiesti. La Teatrul National din Bucuresti l-a cunoscut pe I.L. Caragiale, incepand o prietenie care va dura toata viata. Aceasta perioada de vagabondaj a fost in fond una de cunoastere directa a poporului, limbii si obiceiurilor romanesti.

  6. Student la Viena

    Studii universitare · Viena

    Intre 1869 si 1872 Eminescu a fost student la Viena, urmand ca auditor extraordinar Facultatea de Filosofie si Drept. A activat in cadrul societatii studentesti Romania juna, a organizat serbarea de la Putna dedicata lui Stefan cel Mare si s-a imprietenit cu Ioan Slavici. A inceput colaborarea la Convorbiri literare, publicatia Junimii, unde a publicat poezii care au provocat o impresie puternica. La Viena a cunoscut-o pe Veronica Micle, cea care va deveni marea iubire a vietii sale. Frecventa cu mare interes biblioteca universitatii, citind vorace din filozofie, istorie si literatura universala. Setea lui de lectura era nepotolita, dar conditiile materiale erau precare.

Arată celelalte 9 momente

  1. Student la Berlin si bursa Junimii

    Studii universitare · Berlin

    In decembrie 1872 s-a inscris la Universitatea din Berlin, ajuns acolo cu o subventie lunara de 10 galbeni din partea Junimii, cu conditia sa-si ia doctoratul in filozofie. A urmat cursuri din domeniul filozofiei, istoriei, economiei si dreptului. La Berlin a intrat in contact cu sistemele filozofice ale lui Kant si Schopenhauer, dar si cu textele sacre orientale - Vedele, Ramayana, Mahabharata. A fost insarcinat sa cerceteze documente din Konigsberg pentru statul roman. Sanatatea i-a inceput sa dea semne de slabiciune, iar in noiembrie 1874 fratele sau Serban a murit la Berlin in urma unei alienatii mintale, un semn prevestitor al propriului destin.

  2. Iubirea cu Veronica Micle

    Viata personala · Viena, Iasi, Bucuresti

    Relatia cu Veronica Micle, nascuta Campeanu, a fost cea mai importanta poveste de dragoste din viata poetului. S-au cunoscut probabil la Viena in 1872, cand Veronica era casatorita cu profesorul Stefan Micle. Dupa moartea acestuia in 1879, Veronica a venit la Bucuresti si au facut planuri de casatorie, ramase neimplinite. In ciuda perioadelor de separare si a renuntarilor succesive la gandul casatoriei, legatura lor a ramas profunda si dureroasa. Veronica l-a vizitat si in perioadele de boala, venind la Botosani pentru a-l convinge sa se mute la Bucuresti. Dupa moartea poetului, Veronica Micle s-a sinucis la Manastirea Varatec, la doar doua luni dupa disparitia lui Eminescu.

  3. Perioada ieseana si prietenia cu Ion Creanga

    Activitate culturala · Iasi

    Revenit in tara in 1874, Eminescu s-a stabilit la Iasi, unde a fost director al Bibliotecii Centrale Universitare, profesor suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, si redactor la Curierul de Iasi. L-a introdus pe Ion Creanga in societatea Junimea, determinandu-l sa scrie. Cei doi au dezvoltat o prietenie profunda, plimbandu-se adesea prin Gradina Copou, la umbra teiului care va purta mai tarziu numele poetului. Relatia cu Veronica Micle s-a intensificat dupa moartea profesorului Stefan Micle in 1879. Aceasta perioada a fost marcata si de tragedii familiale - moartea mamei Raluca la Ipotesti in august 1877.

  4. Redactor la ziarul Timpul in Bucuresti

    Jurnalism · Bucuresti

    In 1877 s-a mutat la Bucuresti, unde pana in 1883 a fost redactor, apoi redactor-sef la ziarul Timpul, organul Partidului Conservator. A desfasurat o activitate publicistica exceptionala, scriind articole politice si culturale de mare profunzime. Articolele sale reflectau o viziune conservatoare si nationalista, fiind un critic acerb al liberalismului burghez si al coruptiei politice. Aceasta activitate intensa i-a ruinat insa sanatatea. Contemporanii il descriau ca pe un om dedicat total muncii sale, adesea lucrand noaptea in redactie, neglijandu-si hrana si odihna, consumandu-se in scris cu o pasiune devoratoare.

  5. Marile creatii poetice - Scrisorile si Luceafarul

    Creatie literara · Bucuresti

    Perioada bucuresteana a fost cea a marilor creatii poetice. Intre 1881 si 1883 a scris seria Scrisorilor, cinci poeme filozofice de amploare in care a abordat teme precum conditia geniului, critica societatii, reflectia asupra istoriei si filozofia existentei. In 1882 a citit in mai multe randuri poemul Luceafarul in cadrul sedintelor Junimii, capodopera absoluta a poeziei romanesti, un poem alegoric despre conditia geniului si imposibilitatea iubirii absolute. Tot in aceasta perioada a scris Oda in metru antic, Floare albastra, Sara pe deal, Dorinta si alte poezii care formeaza canonul liricii romanesti. Nu a publicat nicio poezie in tot timpul anului 1882, concentrandu-se pe elaborarea Lucefarului.

  6. Publicarea volumului Poesii

    Recunoastere · Bucuresti

    In 1883 a aparut singurul volum publicat in timpul vietii, Poesii, la Editura Socec, editat de Titu Maiorescu. Volumul reunea poemele aparute in revista Convorbiri literare a societatii Junimea. Titu Maiorescu i-a scris poetului la Viena, unde se afla la tratament, asigurandu-l ca volumul se bucura de o buna receptie, fiind citit atat de locuitorii mahalalei cat si de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. Regina Elisabeta, admiratoare declarata a poetului, a intervenit pentru acordarea distinctiei Bene merenti, distinctie refuzata insa de poet din motive politice. Volumul a ramas singura carte publicata antum de cel mai mare poet roman.

  7. Izbucnirea bolii si internarile

    Boala · Bucuresti si Viena

    In iunie 1883, pe o caldura inabusitoare, Eminescu a inceput sa dea semne de alienare mintala, fiind internat in sanatoriul doctorului Sutu cu diagnosticul de manie acuta. Titu Maiorescu a organizat strangerea de fonduri pentru trimiterea poetului la tratament la Viena, unde a fost internat la sanatoriul Oberdoabling. In 1884 a calatorit prin Italia, la recomandarea medicilor. Cercetarile moderne sugereaza ca poetul suferea de tulburare bipolara (psihoze maniaco-depresive) si posibila intoxicatie cronica cu mercur, folosit in tratamentele epocii. A urmat perioade de ameliorare alternate cu recaderi, fiind internat succesiv la Iasi, Manastirea Neamt, Botosani si Bucuresti.

  8. Ultimii ani si agonia

    Ultimii ani · Botosani si Bucuresti

    Ultimii ani ai vietii poetului au fost marcati de alternanta intre perioade de luciditate si crize ale bolii. In 1887 a fost internat la spitalul din Botosani, apoi trimis la Viena si in localitatea Hall din Tirol. S-a intors la sora sa Henrieta, la Botosani, fiind ingrijit de doctorul Iszak. In 1888 a dorit sa-si termine unele lucrari lasate in manuscris si i-a cerut lui Maiorescu sa-i trimita manuscrisele. Camera Deputatilor i-a votat un ajutor lunar de 250 lei, la initiativa lui Iacob Negruzzi si cu sustinerea lui Mihail Kogalniceanu. Din aprilie 1888 s-a stabilit definitiv la Bucuresti, avand o modesta reluare de activitate literara in ultimele luni de luciditate.

  9. Moartea si funeraliile

    Moarte · Bucuresti

    Mihai Eminescu a incetat din viata la 15 iunie 1889, in jurul orei 4 dimineata, in sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor din Bucuresti, dupa ce boala sa devenise tot mai violenta. Corpul neinsufletit a fost depus in biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu impodobit cu cetina de brad. Un cor a interpretat litania Mai am un singur dor. Dupa slujba religioasa si discursul lui Grigore Ventura, cortegiul funerar s-a indreptat spre Cimitirul Bellu. Patru elevi ai Scolii normale au purtat sicriul pana la mormant, sub teiul sfant, dupa cum scria Caragiale in necrologul In Nirvana. George Calinescu avea sa scrie ca s-a stins cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata pamantul romanesc.

Opere în programă

2 opere din programa BAC 2027.

Curiozități

Pentru cultura generală. În eseul de la BAC profesorii așteaptă analiză literară, nu detalii din biografie.

  • Numele Eminescu nu e real: se numea Mihail Eminovici. Iosif Vulcan i-a schimbat numele pentru că nu-i plăcea sufixul slavic -ici.
  • Nu a obținut niciodată bacalaureatul, o diplomă universitară sau vreun titlu academic, deși a studiat la Viena și Berlin.
  • A fost sufleor și copist la trupe de teatru ambulante înainte de a deveni poet celebru.
  • L-a introdus pe Ion Creangă la Junimea și l-a convins să scrie. Fără Eminescu, nu am fi avut Amintiri din copilărie.
  • A lucrat 10 ani la Luceafărul (1873-1883), cel mai lung poem de dragoste din lume.
  • Era al 7-lea din 11 copii. Dintre frații săi, unul s-a sinucis, altul a murit alienat, altul de tifos, altul de tuberculoză.
  • Veronica Micle, iubita sa, s-a sinucis cu arsenic la 7 săptămâni după moartea lui.
  • La autopsie, creierul lui nu a putut fi studiat: o infirmieră l-a uitat pe o fereastră deschisă unde s-a descompus.
  • Ultimele lui cuvinte au fost Sunt sdrobit, după ce a primit un pahar cu lapte prin vizeta celulei.
  • Manuscrisele sale cuprind 46 de volume și circa 14.000 de pagini, donate Academiei Române de Maiorescu în 1902.
  • A publicat un singur volum în timpul vieții: Poesii (1884), editat de Maiorescu.
  • Diagnosticul de sifilis din epocă este respins de cercetările moderne. Cauza reală a morții: otrăvire cu mercur administrat ca tratament.
  • Caragiale a avut o aventură cu Veronica Micle înainte de 1882. Eminescu a aflat și a rupt logodna. Conform tradiției, acest episod l-ar fi inspirat pe Cătălin din Luceafărul.
  • Conform unei legende (respinsă de Perpessicius), Eminescu ar fi scris Luceafărul într-o singură noapte pe tren.
  • Iacob Negruzzi a călătorit la Viena doar ca să-l cunoască pe Eminescu, impresionat de poemul Venere și Madonă.
  • În ciornele Luceafărului, Demiurgul se numea inițial Adonai, iar Luceafărul era un Zmeu.
  • 15 ianuarie este Ziua Culturii Naționale, sărbătorită la data nașterii lui Eminescu.
  • Chipul lui Eminescu apare pe bancnota de 500 lei.
  • A scris peste 1000 de articole jurnalistice la Timpul, pe lângă întreaga operă literară.

Pasul următor

Citește despre Floare albastră

Resurse externe

Cookie-uri

Folosim cookie-uri esențiale, fără de care site-ul nu merge, și cookie-uri de analiză anonimizate, ca să vedem ce pagini ajută. Detalii în politica de confidențialitate