Niculae

Comportamentul lui Niculae îl trădează constant: felul în care se ascunde să citească în loc să meargă la câmp, atenția cu care urmărește discuțiile tatălui de la poartă, absorbând fiecare replică și fiecare tactică retorică. Reacția sa la plecarea fraților vitregi, un amestec de ușurare și vinovăție, arată maturitatea emoțională prematură. În volumul al doilea, acceptarea ideologiei comuniste vine nu dintr-o convingere oarbă, ci din nevoia de a găsi o ordine intelectuală în haosul pe care l-a trăit în copilărie. Distanța față de tatăl îmbătrânit este cea mai dureroasă mărturie a transformării sale.

Baiat de treisprezece paisprezece ani în primul volum, cu constituție fragila și subțire, contrastant cu robustetea tipica a copiilor de tarani. Fata ovala, cu trăsături fine mostentite de la tata, dar imbunatatite de tinerete. Ochi mari, curiosi, mereu în mișcăre, absorbind totul din jur cu o sete de cunoastere care il deosebeste de fratii sai. Par castaniu, rebel, cazandu i pe frunte în suvite pe care le sufla mecanic. Piele deschisa la culoare pentru un copil de la tara, semn ca petrece mai mult timp citind decat la camp. Maini subtiri, cu degete lungi, mai potrivite pentru pagini de carte decat pentru coarnele plugului. Genunchi mereu juliti și pantaloni mereu rupti, dar cu o curatenie ingrijita de mama.

Niculae este copilul care moștenește inteligența tatălui său fără să-i moștenească și resemnarea. Sensibil și receptiv, absoarbe conflictele familiale cu o intensitate care îl marchează profund. Dorința de a învăța, de a se ridica prin școală, îl pune în opoziție tacită cu lumea tatălui său, care prețuiește pământul mai presus de orice. Este observator și reflexiv, înregistrând fiecare scenă familială cu precizia unui viitor scriitor. Loialitatea față de tată coexistă cu nevoia de a-l depăși. În volumul al doilea, devine un intelectual compromis, care aderă la ideologia comunistă parțial din convingere, parțial din oportunism, dar mai ales din dorința de a găsi un sens pe care lumea veche nu i-l mai putea oferi.

Evoluția lui Niculae este arcul cel mai complet din roman. Din copilul sensibil și dornic de carte devine un adult care îmbrățișează ideologia care distruge lumea tatălui său. Această transformare nu este simplă trădare, ci rezultatul logic al educației și al contextului istoric. Niculae împlinește dorința lui Moromete de a-l vedea ridicându-se, dar o împlinește într-un mod pe care Moromete nu îl poate accepta. Tragedia este dublă: fiul și-a depășit tatăl, dar în direcția greșită.

Niculae este fiul lui Ilie Moromete și al Catrinei, crescut în Siliștea-Gumești în atmosfera conflictuală a familiei Moromete. De mic, se deosebește de ceilalți copii din sat prin pasiunea pentru lectură și școală. Moromete, conștient de inteligența fiului sau, îl susține să meargă la școală, chiar dacă asta înseamnă un braț mai puțin la câmp. În primul volum, Niculae este martor la dezmembrarea familiei. În volumul al doilea, a crescut și a devenit un intelectual de tip nou, adept al regimului comunist, activând în aparatul de propagândă. Întoarcerea sa în sat, ca reprezentant al noii ordini, creează un contrast dureros cu lumea în care a crescut și cu tatăl pe care l-a admirat.