Felix Sima și Otilia Mărculescu
Felix SimaProtagonist
Otilia MărculescuPersonaj eponim
Felix e îndrăgostit nebunește de Otilia. Ea îl iubește dar alege pragmatismul. Relația lor centrală definește întregul român.
Eseul BAC despre această relație: Relația dintre Felix Sima și Otilia Mărculescu în „Enigma Otiliei”.
Rezumatul relației
Relatia centrala a romanului. Felix o iubeste pe Otilia cu o pasiune totala, dar Otilia alege pragmatismul. Iubirea lor e definita de tensiunea dintre romantism si realitate.
Evoluția relației
Faza 1: Fascinatie reciproca la prima intalnire. Faza 2: Iubire declarata dar complicata de prezenta lui Pascalopol. Faza 3: Gelozie si neliniste. Faza 4: Despartire - Otilia pleaca cu Pascalopol. Faza 5: Nostalgie permanenta - Felix nu o va uita niciodata.
Momente cheie
5 momente ale relației.
Sosirea lui Felix
Casa lui Costache Giurgiuveanu, strada Antim · fascinatie, curiozitate, lumina calda de dupa-amiaza
Felix ajunge seara în casa din strada Antim și e primit cu ostilitate de unchiul Costache, care îi spune „nu-nu stă nimeni aici”. Îl salvează o voce de sus: „Dar, papa, e Felix!” Otilia îl ia în grijă și îl conduce prin casă. Pentru Felix, orfan crescut prin internate, e prima fată care i se adresează cu atâta familiaritate: „pentru întâia oară Felix era prins de braț cu atâta familiaritate de o fată”.
Contextul scenei: Casa lui Costache Giurgiuveanu din strada Antim, în seara sosirii lui Felix.
„Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă”
Naratorul Descrierea vizuală a scenei
Un tânăr cu geamantan la baza unei scări vechi, privind în sus spre o fată cu multe bucle și guler de dantelă; un bătrân spân în penumbră; lumină slabă de seară
„Sunt foarte capricioasă”
Casa lui Costache Giurgiuveanu · romantism, intimitate, vulnerabilitate, muzica
Felix o întreabă dacă o fată ca ea poate să iubească un om cu mult mai în vârstă, ca Pascalopol. Otilia nu răspunde direct: spune că nu s-a întrebat serios asta și întreabă, la rândul ei, ce tânăr de vârsta ei ar iubi-o așa cum este. Felix ar vrea să spună „Eu!”, dar nu îndrăznește. Scena arată de ce Otilia rămâne greu de înțeles pentru el: vorbește deschis, dar nu se lasă prinsă.
Contextul scenei: Casa din strada Antim, într-o discuție între cei doi.
„Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă!”
Otilia Descrierea vizuală a scenei
O tânără cu bucle, zâmbind ironic, și un tânăr timid care se abține să vorbească, într-un salon cu mobilă veche; lumină caldă de lampă
La moșia lui Pascalopol
Moșia lui Pascalopol, în Bărăgan · gelozie, eleganta, suferinta, contrast
Otilia îl ia pe Felix cu ea la moșia lui Pascalopol, în Bărăgan. Acolo trece de la joc la seriozitate fără tranziție și îi vorbește deschis despre Pascalopol și despre sine. Recunoaște că numai un om bogat ca moșierul poate să-i facă „orice capricii”. Felix nu știe dacă Otilia glumește sau spune adevărul, iar cititorul rămâne în aceeași nesiguranță.
Contextul scenei: Moșia lui Pascalopol din Bărăgan.
„Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată.”
Otilia Descrierea vizuală a scenei
O tânără și un tânăr pe câmpia largă a Bărăganului, lângă un conac; ea vorbește însuflețit, el o ascultă nedumerit; lumină de vară
Noaptea dinaintea plecării
Casa din strada Antim, camera lui Felix · tensiune romantica, vulnerabilitate, mister
După moartea lui Costache, Otilia intră noaptea în camera lui Felix și îi spune că în interesul amândurora nu se pot căsători acum, ci poate „mai pe urmă”, și îi propune să rămână la el. Felix o respectă și doarme pe o canapea. Dimineața, patul e gol: Otilia plecase „din zori, cu trăsura, cu geamantane cu tot”, la Paris, cu Pascalopol.
Contextul scenei: Camera lui Felix din casa din strada Antim, după moartea lui Costache.
„Dragă Felix, m-am gândit foarte bine, bine de tot. În interesul meu și al tău, acum nu ne putem căsători.”
Otilia Descrierea vizuală a scenei
O cameră slab luminată, noaptea: o tânără vorbește încet, un tânăr o ascultă de pe o canapea; apoi, dimineața, un pat gol și o fereastră deschisă spre stradă
Cartea poștală și finalul
Strada Antim · despartire, sacrificiu, lacrimi, hotarare
Peste două săptămâni, Otilia îi trimite lui Felix o carte poștală din care se înțelege sensul plecării: îl lasă liber să-și urmeze cariera. Ani mai târziu, Felix, devenit profesor universitar și căsătorit, află de la Pascalopol că acesta a lăsat-o liberă și că ea s-a căsătorit din nou. Fotografia pe care i-o arată moșierul îi înfățișează o femeie pe care nu o recunoaște. Casa din strada Antim e părăsită, iar în minte îi răsună vorbele lui Costache: „Aici nu stă nimeni!”
Contextul scenei: După plecarea Otiliei la Paris; apoi, ani mai târziu, strada Antim.
„Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor.”
Otilia Descrierea vizuală a scenei
Un bărbat matur, elegant, în fața unei case vechi și părăsite din strada Antim, cu o fotografie în mână; lumină de amurg