Otilia Mărculescu și Felix Sima
Otilia MărculescuPersonaj eponim
Felix SimaProtagonist
Otilia îl iubește pe Felix dar știe că nu-și poate permite să aleagă cu inima. Sacrifică iubirea pentru supraviețuire.
Eseul BAC despre această relație: Relația dintre Felix Sima și Otilia Mărculescu în „Enigma Otiliei”.
Rezumatul relației
Otilia il iubeste pe Felix cu sinceritate dar constientizeaza ca nu-si poate permite luxul iubirii. Alege supravietuirea in locul sentimentului.
Evoluția relației
Incepe cu atractie si joc copilaresc, evolueaza in iubire autentica, dar se incheie cu renuntare pragmatica. Otilia se sacrifica pe ea insasi pentru a-i oferi lui Felix libertatea de a reusi.
Momente cheie
3 momente ale relației.
„Dar, papa, e Felix!”
Casa lui Costache Giurgiuveanu · caldura, complicitate
Când Costache îl întâmpină pe Felix cu vorbele „nu-nu stă nimeni aici”, Otilia intervine de sus, de pe scară: „Dar, papa, e Felix!” Îl ia în grijă, îl conduce prin casă și îl prinde de braț cu o familiaritate pe care tânărul orfan n-o cunoscuse. Din prima seară, Otilia e pentru Felix un sprijin într-o casă străină.
Contextul scenei: Casa din strada Antim, seara sosirii lui Felix.
„Dar, papa, e Felix!”
Otilia Descrierea vizuală a scenei
O fată cu multe bucle aplecată peste balustrada unei scări vechi, strigând spre un bătrân și spre un tânăr cu geamantan; lumină slabă de seară
„Eu sunt o zăpăcită”
Casa lui Costache Giurgiuveanu · tristete lucida, maturitate fortata
Otilia îi spune lui Felix că visase pentru el glorie și avere și că ea însăși nu e potrivită pentru un om cu un asemenea viitor. Se descrie fără menajamente: e „o zăpăcită”, care nu știe ce vrea. Imprevizibilitatea ei ascunde o luciditate pe care ceilalți nu o văd: știe că o căsătorie grăbită l-ar încurca pe Felix.
Contextul scenei: Casa din strada Antim, într-o discuție dintre cei doi, înainte de despărțire.
„eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazați”
Otilia Descrierea vizuală a scenei
O tânără cu bucle, serioasă neobișnuit, vorbind cu un tânăr care o ascultă încordat; interior vechi, lumină de lampă
Plecarea în zori
Casa lui Costache Giurgiuveanu · hotarare amestecata cu durere
După moartea lui Costache, Otilia îi spune lui Felix, noaptea, că acum nu se pot căsători. Dimineața plecase deja la Paris, cu Pascalopol, „din zori, cu trăsura, cu geamantane cu tot”. Peste două săptămâni îi scrie o carte poștală în care gestul capătă sens: îl lasă liber să-și urmeze cariera. Plecarea poate fi citită ca un sacrificiu făcut din iubire.
Contextul scenei: Casa din strada Antim, după moartea lui Costache.
„Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor.”
Otilia Descrierea vizuală a scenei
Zorii pe strada Antim: o trăsură se îndepărtează cu geamantane legate în spate, iar la o fereastră a casei vechi lumina e încă aprinsă