O scrisoare pierdută este o comedie în patru acte scrisă de Ion Luca Caragiale, reprezentată pentru prima dată în 1884. Acțiunea se desfășoară într-un oraș de provincie în timpul alegerilor parlamentare, fiind o satiră acerbă a vieții politice românești. Ștefan Tipătescu, prefectul județului, are o relație amoroasă cu Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache, președintele comitetului electoral al partidului aflat la putere. Zoe i-a scris o scrisoare compromițătoare lui Tipătescu, care o pierde. Scrisoarea ajunge în mâinile lui Nae Cațavencu, avocat demagog și lider al opoziției locale, care o folosește pentru a șantaja cuplul adulter, cerând să fie desemnat candidat la alegerile parlamentare. Trahanache, soțul înșelat, este un naiv monumental care refuză să creadă în trădare, repetând mereu că ai putință să verifici, să te convingi. Tipătescu și Zoe încearcă disperat să recupereze scrisoarea. Situația se complică și mai mult când din București vine Agamiță Dandanache, un bătrân senil trimis de conducerea centrală a partidului ca să fie candidatul oficial. Această schimbare de planuri răstoarnă toate calculele. În actul final, într-o scenă de o mare forță comică, toate conflictele se rezolva: Dandanache devine candidat, Cațavencu trece de partea puterii, Trahanache rămâne ignorant, iar scrisoarea compromițătoare este recuperată. Comedie a ambiguităților, piesa dezvăluie corupția, ipocrizia și demagogia din viața politică românească.