Ion al Glanetașului și Ana
Ion al GlanetașuluiProtagonist
AnaProtagonist secundar
Ion o seduce pe Ana pentru zestrea de pământ.
Eseul BAC despre această relație: Relația dintre Ion și Ana în „Ion”.
Momente cheie
4 momente ale relației.
Hora de duminică
Satul Pripas, curtea văduvei lui Maxim Oprea · tensiune_romantică
La hora din Pripas, Ion joacă cu Ana, deși în horă se află și Florica, fata pe care o iubește. În clipa în care o alege pe Ana, naratorul notează că „avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire și un vicleșug neprefăcut”. Gestul îl mânie pe Vasile Baciu, care îl ocărăște în fața satului și îl numește „tâlharule”. Umilința îl hotărăște pe Ion să obțină pământul cu orice preț. Ana e aleasă nu pentru ea, ci pentru ce are tatăl ei.
Contextul scenei: Duminică, hora e „pe Ulița din dos, la Todosia, văduva lui Maxim Oprea”.
„avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire și un vicleșug neprefăcut”
Naratorul Descrierea vizuală a scenei
Unghi mediu, camera urmărește perechea care dansează în centrul horei. Lumina aurie de apus creează siluete dramatice. Pe fundal, chipul întunecat al lui Vasile Baciu. Contrastul între zâmbetul calculat al lui Ion și privirea inocentă a Anei. Praf auriu plutind în aer.
După nuntă
Satul Pripas · melancolie
Ion a obținut ce voia, dar Vasile Baciu amână predarea pământului. Ion își descarcă nemulțumirea asupra Anei, care rămâne între doi bărbați la fel de aspri. Naratorul o spune limpede: „Nu-i fusese dragă Ana”, iar Ion „Iubise pe Florica și, de câte ori o vedea sau își amintea de ea, simțea că tot o mai iubește.” Căsătoria nu aduce apropiere, ci indiferență și dispreț.
Contextul scenei: Satul Pripas, în lunile de după nuntă, cât timp Ion și Vasile Baciu se ceartă pentru pământ.
„Nu-i fusese dragă Ana”
Naratorul Descrierea vizuală a scenei
Interior țărănesc slab luminat: o tânără stă singură lângă vatră, iar un bărbat tânăr privește pe fereastră spre câmp, întors cu spatele la ea; atmosferă de răceală
Violența domestică
Casa lui Ion din Pripas · disperare
După nuntă, Vasile Baciu amână să-i dea lui Ion pământurile, iar Ion își varsă furia pe Ana. După nașterea copilului, urcă zilnic dealurile cu leagănul în spinare, cărând mâncare muncitorilor, „răsplătită mereu numai cu ocări și bătăi”. Satul o compătimește, iar la un moment dat Ana fuge la tatăl ei. Când Herdelea îi spune că ar fi rău dacă Ana s-ar despărți de el, Ion trece deodată „de la bătăi la mângâieri”, din calcul, nu din iubire.
Contextul scenei: Casa lui Ion și câmpurile din Pripas, în lunile de după nuntă.
Descrierea vizuală a scenei
O femeie urcând un deal cu un leagăn în spinare; un bărbat tânăr, încruntat, la marginea unui ogor.
Moartea Anei
Casa lui Ion din Pripas · tragedie
Ana, fără sprijin între soț și tată, ajunge să-și ia viața în grajd. Înainte, mângâindu-l pe Petrișor, își spusese de multe ori: „Numai Ion e pricina...”. După înmormântare, Ion îl ia pe copil în brațe, dar se gândește că „duce în brațe tot pământul câștigat”. Chiar și în fața morții soției, mintea lui rămâne la avere. Oamenii, care spuneau că din pricina lui s-a spânzurat Ana, se înduioșează văzându-l cu copilul.
Contextul scenei: Casa lui Ion din Pripas, primăvara; apoi întoarcerea de la cimitir.
„Numai Ion e pricina...”
Ana Descrierea vizuală a scenei
Un bărbat tânăr ține strâns în brațe un copil mic, întorcându-se de la cimitirul satului; în urmă, oameni în haine de doliu; lumină cenușie