Punctul de plecare (1989)
Economie CENTRALIZATĂ: proprietate de stat cvasi-totală, prețuri fixate, întreprinderi gigant orientate spre industria grea, penurie de bunuri de consum. Tranziția = trecerea la economia de PIAȚĂ: proprietate privată, prețuri libere, concurență.
Etapele (cronologia de eseu)
1. Anii '90: șocul.
- liberalizarea prețurilor (în trepte, din 1990-1991) → INFLAȚIE foarte ridicată (cu vârfuri de peste 200% anual în 1992-1993);
- restituirea pământului (Legea 18/1991): reapariția proprietății agricole private, dar fărâmițată;
- privatizarea: de la "cuponiada" (privatizarea de masă, 1995) la vânzări către investitori; restructurarea industriei → ȘOMAJ și convulsii sociale (mineriadele: expresia socială a costurilor);
- leul se devalorizează; economia scade sever în prima parte a deceniului.
2. 2000-2007: stabilizarea și ancora europeană.
- inflația scade spre o singură cifră; creștere economică susținută;
- privatizări mari (bănci, Petrom 2004); investiții străine în creștere;
- NEGOCIERILE cu UE (2000-2004) impun reforme: concurență, justiție, mediu: "ancora externă" a modernizării: leul nou (2005, tăierea a 4 zerouri): simbolul stabilizării.
3. După 2007: integrarea reală.
Comerțul dominant cu UE, industria auto și IT-ul devin motoare; fondurile europene finanțează infrastructura; emigrația economică rămâne costul social major al întregii perioade.
Bilanțul (echilibrat, cum îl cere baremul)
CÂȘTIGURI: economie de piață funcțională (recunoscută de UE în 2004), diversificare, venituri în creștere pe termen lung. COSTURI: dezindustrializare parțială, șomaj și emigrație masivă, inegalități regionale. Ambele coloane, cu exemple: așa arată un răspuns complet.
Greșeli frecvente
- Tranziția nu s-a încheiat în 1990: procesul a durat peste un deceniu.
- Mineriadele au și dimensiune economică (restructurarea mineritului), nu doar politică.
- "Economie de piață funcțională" e o etichetă oficială UE (2004): folosirea ei exactă punctează.