Cele două direcții ale epocii
După Primul Război Mondial, Europa oscilează între extinderea DEMOCRAȚIEI (vot universal, constituții noi) și apariția regimurilor TOTALITARE, care resping pluralismul. Programa cere compararea practicilor politice, nu doar enumerarea lor.
Practicile democratice
- state-reper: Marea Britanie, Franța, statele scandinave; în Europa Centrală și de Est, democrațiile noi (inclusiv România constituției din 1923) sunt mai fragile;
- trăsături instituționale: pluripartidism, alegeri libere, separația puterilor, presă liberă, drepturi garantate;
- vulnerabilitățile epocii: criza economică din 1929-1933, instabilitatea guvernamentală, radicalizarea electoratelor: teren pentru soluții autoritare.
Regimurile totalitare: trăsături comune
Indiferent de culoarea ideologică, regimurile totalitare împărtășesc un set de practici instituționale:
- partid unic și lichidarea opoziției;
- cultul liderului (il Duce, Führer, "conducătorul");
- poliție politică și teroare de stat (represiune, lagăre);
- monopolul propagandei și al educației; cenzura;
- controlul economiei și mobilizarea societății (organizații de masă, inclusiv pentru tineret).
Cele trei regimuri de studiat
- Fascismul italian (Mussolini, la putere din 1922, după "Marșul asupra Romei"): statul corporatist, primul model totalitar de dreapta;
- Nazismul german (Hitler, cancelar din ianuarie 1933): rasism ca doctrină de stat, legile de la Nurnberg (1935), pregătirea războiului; consecința extremă: Holocaustul;
- Comunismul sovietic (Lenin, apoi Stalin): partid-stat, colectivizare forțată, industrializare planificată, Marea Teroare (anii '30), sistemul de lagăre.
Diferența doctrinară (naționalism radical vs internaționalism de clasă) nu anulează asemănarea PRACTICILOR: aceleași instrumente de control total.
Legătura cu România
Fragilizarea democrației românești (criza economică, violența extremelor, ambițiile lui Carol al II-lea) se înscrie în tendința europeană: regimul carlist (1938), apoi regimurile din anii războiului urmează valul autoritar continental.
Greșeli frecvente
- Autoritar ≠ totalitar: regimul carlist (1938-1940) e un regim autoritar (dictatură regală), cu partid unic (Frontul Renașterii Naționale, din decembrie 1938), dar fără proiect de control total al societății; nazismul și stalinismul sunt totalitare. Partidul unic singur nu face un regim totalitar: verifici toată grila.
- Mussolini ajunge la putere în 1922, Hitler în 1933: nu inversa ordinea.
- La eseu, compară PRACTICI instituționale, nu emite judecăți generale nefondate: exemplele concrete punctează.