Autonomiile locale (secolele IX-XIII)
Izvoarele medievale atestă formațiuni prestatale românești (voievodate, cnezate, "țări"):
- Transilvania (sec. IX-XI), în Gesta Hungarorum (cronica notarului Anonymus): voievodatele lui Gelu (centrul Transilvaniei), Glad (Banat) și Menumorut (Crișana), care se opun cuceririi maghiare.
- Sec. XIII, Diploma Cavalerilor Ioaniți (1247): cnezatele lui Ioan și Farcaș, voievodatele lui Litovoi (Oltenia) și Seneslau (Muntenia).
- Dobrogea: "țara" lui Dobrotici (sec. XIV), Jupân Dimitrie (inscripția de la Mircea Vodă, 943).
După cucerirea maghiară, Transilvania a fost organizată ca voievodat autonom în cadrul Regatului Ungariei.
Întemeierea Țării Românești
- Tradiția "descălecatului" lui Negru Vodă de la Făgăraș (1290).
- Documentar: Basarab I unifică formațiunile dintre Carpați și Dunăre. În 1330, la Posada, Basarab îl învinge pe regele maghiar Carol Robert de Anjou: victoria consacră INDEPENDENȚA Țării Românești.
Întemeierea Moldovei
- "Descălecatul" lui Dragoș (vasal maghiar, marcă de apărare, ~1345-1359).
- Bogdan din Cuhea (Maramureș) trece munții în 1359, alungă urmașii lui Dragoș și obține independența Moldovei față de Ungaria (consemnat de cronica lui Ioan de Târnave).
Instituțiile centrale
- Domnia: instituția centrală; domnul e "mare voievod și domn", stăpân al țării, comandant militar, judecător suprem; alegerea pe sistem ereditar-electiv (dinastia Basarabilor, respectiv Mușatinilor).
- Sfatul domnesc: boierii cu dregătorii (vornic, logofăt, vistier).
- Biserica: mitropoliile Țării Românești (1359, Iachint de la Vicina) și Moldovei (recunoscută 1401) legitimau domnia.
Greșeli frecvente
- Posada (1330) consacră independența Țării Românești; 1359 e reperul Moldovei.
- Dragoș e "descălecător" dependent de Ungaria; Bogdan aduce INDEPENDENȚA.
- Diploma Ioaniților e din 1247, nu 1330.