Contextul
Din secolul XIV, Țările Române se află între trei mari puteri: Imperiul Otoman în expansiune, Regatul Ungariei și Polonia. Politica domnilor combină REZISTENȚA ARMATĂ cu DIPLOMAȚIA: alianțe cu vecinii creștini, tratate și, când raportul de forțe o impune, plata tributului în schimbul autonomiei.
Mircea cel Bătrân (1386-1418)
- Rovine (1394 sau 1395): victorie asupra sultanului Baiazid I, prima mare confruntare românească cu Poarta;
- alianța cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (tratatul de la Brașov, 1395): primul tratat de alianță antiotomană al unui domn român;
- participarea la cruciada de la Nicopole (1396), încheiată cu înfrângerea creștinilor;
- la final de domnie plătește tribut: compromisul care păstrează AUTONOMIA țării.
Ștefan cel Mare (1457-1504)
- Vaslui (10 ianuarie 1475): victoria strălucită asupra armatei otomane conduse de Soliman pașa; după bătălie, Ștefan trimite scrisori către principii creștini cerând sprijin: exemplu clasic de diplomație prin corespondență;
- Războieni (1476): înfrângere tactică, dar campania otomană eșuează (cetățile rezistă);
- relații oscilante cu Polonia și Ungaria: tratate de alianță și suzeranități formale, folosite ca instrumente de echilibru;
- spre final, tribut Porții pentru pacea țării: din nou compromisul autonomiei.
Mihai Viteazul (1593-1601)
- aderă la Liga Sfântă (alianța antiotomană patronată de Habsburgi);
- Călugăreni (23 august 1595): victorie asupra lui Sinan pașa, urmată de retragere strategică și de recucerirea țării cu ajutor transilvănean;
- 1600: unește sub autoritatea sa Țara Românească, Transilvania și Moldova: prima unire politică a celor trei țări, de scurtă durată;
- sfârșitul (1601) arată limitele: marile puteri nu acceptau un stat românesc puternic.
Instrumentele diplomatice ale epocii
- tratate de alianță (Brașov 1395; tratatele lui Ștefan cu Ungaria și Polonia);
- omagiu și suzeranitate formală: cadru juridic medieval, nu supunere totală;
- tributul: preț al PĂCII și al autonomiei interne (statutul de "capitulații" invocat mai târziu);
- corespondența diplomatică (scrisoarea lui Ștefan după Vaslui).
Greșeli frecvente
- Nicopole (1396) e o CRUCIADĂ pierdută de creștini, nu o victorie a lui Mircea.
- Țările Române NU au fost transformate în pașalâcuri: au păstrat autonomia internă (domni, instituții proprii).
- Unirea lui Mihai (1600) e personală și de scurtă durată: nu confunda cu unirea din 1859.