Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris (1864)
Adoptat de Cuza prin plebiscit, după lovitura de stat din 2 mai 1864 (dizolvarea adunării care bloca reforma agrară):
- puteri SPORITE pentru domn: inițiativa legislativă exclusivă a executivului;
- parlament BICAMERAL: se adaugă Corpul Ponderator (Senatul), cu membri numiți în mare parte de domn;
- lărgirea dreptului de vot (censul scade) - dar cu întărirea controlului domnesc;
- instrument, nu scop: a permis marile reforme din 1864-1865 (agrară, educație, coduri).
Caracterizare de examen: act cu valoare constituțională care înclină balanța spre EXECUTIV, menținând formal regimul reprezentativ.
Constituția din 1938 (Carol al II-lea)
Adoptată în februarie 1938 prin plebiscit controlat, după instaurarea regimului de autoritate monarhică:
- puterile statului CONCENTRATE la rege: legiferează prin decrete, guvernul răspunde doar în fața lui;
- partidele politice DIZOLVATE; partid unic: Frontul Renașterii Naționale;
- votul: vârsta minimă crește de la 21 la 30 de ani, iar alegătorii trebuie să practice o îndeletnicire din trei categorii (agricultură și muncă manuală, comerț și industrie, ocupații intelectuale); legea electorală din 1939 cere și știința de carte;
- principiul reprezentativității golit de conținut: parlament decorativ, pe baze corporatiste;
- drepturile și libertățile subordonate "intereselor statului".
Comparația cerută la eseu
| Criteriu | Statut 1864 | Constituția 1938 |
|---|---|---|
| context | blocajul reformelor | criza democrației interbelice |
| regim rezultat | domnie autoritară REFORMATOARE, în cadru monarhic-constituțional | regim AUTORITAR monarhic, antiparlamentar |
| partide | funcționează | dizolvate |
| durată | până la abdicarea lui Cuza (1866) | până în septembrie 1940 |
Punct comun: ambele întăresc șeful statului prin plebiscit. Diferență esențială: 1864 pregătește modernizarea și e urmat de constituția democratică din 1866; 1938 ÎNCHIDE un ciclu democratic (1923) și deschide seria regimurilor autoritare.
Greșeli frecvente
- Statutul NU abrogă regimul constituțional: îl modifică în favoarea domnului.
- Constituția din 1938 nu e "regența" și nu e opera legionarilor: e a regelui Carol al II-lea.
- Votul din 1938 NU mai e universal: e limitat la cei de peste 30 de ani care practică o îndeletnicire din cele trei categorii (iar din 1939 și la știutorii de carte); în plus, alegerile nu mai sunt competitive.