Nae Gheorghidiu

Nae Gheorghidiu se relevă prin felul în care tratează banii și oamenii: cu aceeași precizie și aceeași lipsă de sentimentalism. Sfaturile sale către Ștefan, brutale în sinceritate, dezvăluie o filosofie de viață coerentă chiar dacă cinică. Modul în care se comportă cu femeile, cu o generozitate tranzacțională, arată un om care a renunțat de mult la iluzia romantică. Gestul de a-l finanța pe Ștefan fără condiții aparente, dar cu așteptarea tacită de conformare, este tipic unui om care știe că dependență financiară este cea mai eficientă formă de control.

Bărbat în jur de saizeci de ani, cu constitutia robustă a omului care a muncit fizic în tinerete dar s a dedat confortului odata cu imbogatirea. Înaltime peste medie, cu umeri încă largi dar cu burta aparuta. Fata mare, patrata, cu trăsături puternice: nas mare, carnal, ochi mici dar vioi sub sprancene stufoase, carante. Barba rasa zilnic dar cu umbra permanenta a barbii dese. Părul sur, bogat, pieptanat pe spate cu briantina. Mâinile mari, cu degete groase, pe care le mișcă cand vorbeste, subliniind fiecare argument cu un gest precis. Se imbraca impecabil dar fara ostentatie, în stofe scumpe dar culori sobre. Se mișcă cu greutatea și siguranta omului obisnuit sa fie ascultat.

Nae Gheorghidiu este întruchiparea burgheziei românești pragmatice și cinice. Inteligența sa este acută dar complet orientată spre practic: face bani, acumulează proprietăți, construiește relații de putere. Nu are iluzii despre natură umană și nu pretinde că are. Cinicul din el nu este un filosof dezamăgit, ci un om care a înțeles devreme regulile jocului și le-a aplicat consecvent. Față de nepotul său Ștefan, joacă un rol ambiguu: îl susține financiar dar îl disprețuiește intelectual, considerând că ideile, cărțile și sentimentele sunt luxuri pe care doar banii ți le permit. Este generos din calcul și crud din sinceritate. Relația sa cu femeile este tranzacțională și deschisă.

Nae Gheorghidiu nu evoluează semnificativ în roman pentru că este prezentat ca un caracter deja format, cristalizat în cinicismul său pragmatic. Funcția sa narativă nu este de a se schimba, ci de a oferi un contrast permanent cu Ștefan. Rămâne constant în valorile sale, ceea ce paradoxal îl face mai stabil și mai adaptat la realitate decât nepotul său, care se transformă dar nu se găsește niciodată. Nae este ancora de care Ștefan se agață și de care se rupe alternativ.

Nae Gheorghidiu este unchiul lui Ștefan, un om de afaceri prosper din Bucureștiul începutului de secol XX. S-a îmbogățit prin comerț și speculații imobiliare, devenind unul dintre reprezentanții de seamă ai burgheziei românești. L-a crescut pe Ștefan după moartea părinților acestuia, oferindu-i educație și susținere financiară. Relația lor este marcată de conflictul între valorile materiale ale unchiului și aspirațiile intelectuale ale nepotului. Nae vede în Ștefan un potențial moștenitor care refuză să se comporte ca atare. În economia romanului, el reprezintă lumea practică și materială din care Ștefan încearcă să evadeze prin cultură și analiză.