Portretele personajelor
Cei doi protagoniști sunt prezentați prin antiteză sistematică. Riga Crypto este regele ciupercilor, ființă a întunericului și a umidității, sterp și naravalas, care refuză să înflorească. Trăiește în umezeală, în umbră, într-un spațiu impur al descompunerii vegetale. Enigel este lapona polară, ființă a luminii și a spațiilor deschise, care aspiră la soare și la căldură. Antiteza dintre cele două personaje operează pe multiple niveluri: lumina versus întuneric, cald versus rece, uscat versus umed, aspirație versus stagnare, regnul vegetal inferior versus regnul uman. Portretele sunt construite prin acumulare de detalii care accentuează incompatibilitatea: tot ceea ce definește pe Crypto este opus a ceea ce definește pe Enigel, iar această opoziție prefigurează imposibilitatea unirii lor.
Trasaturile personajului evaluate pe o scala de la 1 la 10, bazate pe analiza literara a operei.
nivel exceptional
nivel moderat
nivel ridicat
nivel ridicat
nivel ridicat
nivel ridicat
Scala 1-10 bazata pe analiza literara a personajului.
1-2 = minim | 3-4 = scazut | 5-6 = moderat | 7-8 = ridicat | 9-10 = exceptional
Naratorul o descrie ca ființă a luminii, opusul complementar al lui Crypto. Riga Crypto o vede ca ideal suprem, lumina pentru care merită să moară. Măselarița o vede ca pericol. Menestrelul o cânta ca pe frumusețea inaccesibilă. Ea însăși se exprimă cu căldură și tristețe, conștientă că iubirea ei ucide.
Faptul că răspunde iubirii lui Crypto arată că lumina nu e indiferență la umbră. Tristețea din ochii ei când înțelege consecințele demonstrează empati...
Faptul că răspunde iubirii lui Crypto arată că lumina nu e indiferență la umbră. Tristețea din ochii ei când înțelege consecințele demonstrează empatie profundă. Incapacitatea de a renunțe la propria natură pentru a-l salva pe Crypto arată că identitatea nu e negociabilă. Lacrimile ei de lumina la moartea lui Crypto sunt cea mai elocventă formă de doliu.
Ființă eterica de lumina și caldura, cu trup translucid prin care trec razele soarelui. Chipul ei este fin, luminos, cu ochi mari albastri aurii ca ce...
Ființă eterica de lumina și caldura, cu trup translucid prin care trec razele soarelui. Chipul ei este fin, luminos, cu ochi mari albastri aurii ca cerul diminetii. Părul lung, blond auriu, pluteste în jurul ei ca niste raze de soare materializate. Aripile diafane, irizate, bat usor, creand reflexii de curcubeu. Pielea ei emana o caldura blinda. Degetele sale lungi și fine ating lucrurile cu o delicatețe care le face sa infloreasca. Rochia ei este tesuta din petale de floare și raze de lumina. Este luminozitate facuta forma, un fluture uman, o raza de soare cu constiinta.
Enigel este lumina care se îndrăgostește de umbră, conștiința care descopere că iubirea nu respectă granițe. Natura ei solară o face generoasă și cald...
Enigel este lumina care se îndrăgostește de umbră, conștiința care descopere că iubirea nu respectă granițe. Natura ei solară o face generoasă și caldă, dar tocmai această căldură o va ucide pe cel iubit. Dilema ei e inversă față de a lui Crypto: nu ea riscă murind, ci ea riscă ucigând prin simplă prezența. Iubirea ei este reală dar imposibilă, iar conștientizarea acestui lucru îi aduce o suferință pe care strălucirea ei nu o poate ascunde. Reprezintă idealul care, prin însăși natura sa, distruge ceea ce atrage.
Enigel trece de la indiferență solară la descoperirea iubirii și apoi la pierdere tragică. Evoluția ei este o traiectorie de la inocența luminoasă la ...
Enigel trece de la indiferență solară la descoperirea iubirii și apoi la pierdere tragică. Evoluția ei este o traiectorie de la inocența luminoasă la conștientizarea dureroasă că propria natură poate distruge. Nu devine altă, dar înțelege că lumina sa are și puterea de a ucide. Maturizarea ei constă în acceptarea acestui adevăr.
Enigel urmează tentația solară, calea spre cunoașterea absolută. Refuză iubirea lui Crypto pentru a nu abandona aspirația spre lumină.
Drumul spre soare
Enigel urmează tentația solară, calea spre cunoașterea absolută. Refuză iubirea lui Crypto pentru a nu abandona aspirația spre lumină.
REZULTAT
Reușită. Enigel rămâne fidelă propriei naturi și își continuă drumul spre soare.
“Enigel, Enigel, / Ești o ființă polară”
“Sufletu-i fântână-n piept”
Crypto o iubește pe Enigel dar sunt din lumi incompatibile.
Enigel este o ființă eterică a luminii din lumea fantastică a poemului lui Ion Barbu. Locuiește deasupra pădurii, în zona luminii și căldurii, opusul ...
Enigel este o ființă eterică a luminii din lumea fantastică a poemului lui Ion Barbu. Locuiește deasupra pădurii, în zona luminii și căldurii, opusul lumii întunecate și umede a ciupercilor lui Riga Crypto. Când Crypto îi face curte cu versuri și pasiune, Enigel răspunde cu iubire, descoperind că sentimentele traversează granițe naturale. Dar iubirea lor este tragic imposibilă: lumina ei ucide ceea ce iubește. Când Crypto urcă spre ea, soarele îl distruge. Enigel rămâne cu durerea de a fi fost iubita și de a fi fost, involuntar, cauza morții celui iubit.