Generalul Karg

Naratorul îl prezintă ca pe un general de fier al armatei austro-ungare, convins de supremația ordinii militare. Bologa îl percepe ca pe o forță impersonală a sistemului. Ofițerii îl respectă din frică, nu din afecțiune. El însuși se definește prin ordine scurte, categorice, care nu admit replică. Discursul său este lipsit de orice urmă de sentiment personal, reducând totul la logică militară pură.

Acțiunile sale îl dezvăluie: ordona execuții fără să clipească, inspectează trupele cu privire de oțel, cere rapoarte exacte. Felul în care tratează dezertarea arată că pentru el aceasta e păcat suprem, mai grav decât moartea. Contrastul dintre rigiditatea sa și suferința umană din jur subliniază dezumanizarea sistemului militar pe care îl reprezintă. Reacția sa la cazul Bologa e mecanică, fără ezitare.

Generalul Karg nu evoluează. Este conceput ca un personaj static, un pilon imuabil al sistemului pe care îl reprezintă. Absența sa de evoluție este mesajul în sine: sistemul nu se schimbă, nu învață, nu simte. Rămâne identic de la prima la ultima apariție, o mașină umană care aplică reguli fără să le pună vreodată la îndoială.

„Om scurt și gros, cu fața urâtă și aspră, mohorâtă de mustăți burzuluite, sfredelită de niște ochi rotunzi”, cu „sprâncene foarte late și veșnic încruntate”. Alte trăsături de portret nu sunt date în text.

Generalul Karg întruchipează autoritatea militară implacabilă, legea fără suflet, disciplina ca scop în sine. Nu e crud din sadism, ci din convingere absolută în ordine. Pentru el, războiul este o mașină care funcționează numai prin supunere totală. Nu înțelege dileme morale individuale pentru că le consideră irelevante în fața imperativului colectiv. Are un cod de onoare rigid, care exclude compasiunea ca slăbiciune. Reprezentant al sistemului habsburgic în forma sa cea mai pură și mai rece.

Generalul Karg este comandantul diviziei austro-ungare de pe frontul din Transilvania, un militar de carieră cu decenii de serviciu. A internalizat complet codul militar habsburgic, transformându-se într-un instrument al sistemului. Conduce cu mâna de fier, considerând orice abatere de la disciplină o amenințare la adresa întregii armate. Când Bologa este prins încercând să dezerteze, Karg nu ezită: ordinele sunt ordine, iar dezertarea se plătește cu moartea. Nu îl urăște pe Bologa personal, dar îl condamnă fără remușcări.