Aristide

Aristide se trădează prin detaliile de vestimentație și comportament: cămașă mereu curată într-o lume unde curățenia e lux, bastonul pe care îl poartă fără să aibă nevoie de el, felul în care se așază mereu în locul cel mai vizibil din grup. Opiniile sale în discuțiile de la poartă sunt mereu aliniate cu ce crede el că e poziția dominantă, schimbându-și părerea când simte că vântul s-a întors. Modul în care răspunde la ironiile lui Moromete, luându-le în serios și făcând pe cunoscătorul, dezvăluie o lipsă totală de autoironie.

Taran între doua varste, cu constituție medie, nici slab nici gras, cu un aer de respectabilitate rurala atent cultivat. Fata prelungita, cu nasul mare și coroiat, dominand intreaga fizionomie. Ochi caprui, vicleni, mereu pe jumatate inchisi, de parca se uita la soare permanent. Mustata ingrijita, rara dar pieptanata cu grija, dandui un aer de importanta pe care pozitia sociala nu il justifica pe deplin. Ten galben masliniu, cu riduri subtiri la coltul ochilor. Par saten, uns cu seu, pieptanat pe spate. Se imbraca putin mai bine decat ceilalti tarani, cu o camasa mereu curata și pantaloni fara petice. Se mișcă cu o gravitate studiata, imitand fara sa stie manierele notabilitatilor pe care le a observat.

Aristide este țăranul cu pretenții, omul care aspiră să fie mai mult decât îi permite condiția. Inteligența sa este medie dar o folosește strategic, poziționându-se mereu de partea puterii și a influenței. Este un conformist prin excelență, un om care își calibrează opiniile după direcția vântului social. Vanitatea sa este motorul principal: vrea să fie respectat, ascultat, luat în serios. În discuțiile de la poarta lui Moromete joacă rolul celui care știe, care a auzit, care are informații. Este inofensiv în fond, dar iritant prin pretenția de a fi ceea ce nu este. Moromete îl tolerează și îl folosește ca partener de dialog inferior, ceea ce Aristide nu realizează.

Aristide, ca și ceilalți țărani de la poartă, nu suferă o evoluție individuală semnificativă. El rămâne un reper fix al lumii vechi, un element al decorului social care dispare odată cu dispariția acestei lumi. Constanța sa este în sine un comentariu despre imobilitatea fundamentală a unei clase sociale incapabile de adaptare la schimbările istorice care o depășesc.

Aristide este țăran din Siliștea-Gumești, participant regulat la reuniunile de la poarta lui Moromete. Se deosebește de ceilalți țărani prin pretențiile sale de respectabilitate și prin efortul vizibil de a părea mai instruit și mai important decât este. Nu are o poziție socială deosebită, dar se comportă ca și când ar avea. În economia romanului, Aristide funcționează ca personaj de fundal care îmbogățește tabloul social al satului și care, prin contrastul cu Moromete, subliniază și mai mult excepționalitatea protagonistului. Prezența sa la poartă este un ritual social la fel de important ca oricare altul.