Pescarul II

Asemănarea sa cu Pescarul I nu e accident, ci mesaj: comunitatea e o masă amoorfa de indivizi interschimbabili. Reacțiile sale aproape identice cu ale celuilalt demonstrează lipsa de individualitate. Prezența sa dublează indiferență colectivă, transformând-o din accident individual în condiție universală.

Bărbat aproape identic cu Pescarul I, cu diferente minime: poate putin mai scund, cu o mustață mai stufoasa sau cu o sapca usor diferita. Chipul la fel de obisnuit, bronzat, cu ochi care nu cauta nimic dincolo de orizontul marii. Mâinile la fel de groase și de aspre. Hainele la fel de uzate. Asemanarae cu celalalt pescar nu e intamplatoare, ci programatica: sunt variante ale aceluiasi tip uman, interschimbabili în anonimatul colectiv. Poate are o cicatrice mica pe obraz sau un tic nervos, dar nimic care sa l individualizeze cu adevarat.

Pescarul II este o variantă a Pescarului I, cu aceleași limitări și aceeași incapacitate de a înțelege căutarea metafizică a lui Iona. Poate e puțin mai curios sau puțin mai iritabil, dar diferențele sunt cosmetice. Funcția sa este să amplifice senzația de colectivitate banală, de masă amorfă care înconjoară individul excepțional. Dacă Pescarul I e indiferență, Pescarul II e indiferență repetată, subliniind că nu e vorba de un singur om, ci de o condiție universală.

Pescarul II nu evoluează. Ca și Pescarul I, staticismul său este deliberat. Funcția sa este de dublură, de amplificator al normalității banale. Repetiția aceluiași tip uman subliniază universalitatea indiferenței față de căutarea existențială.

Pescarul II este al doilea dintre pescarii din comunitate, aproape identic cu Pescarul I. Trăiește aceeași viață simplă, cu aceleași preocupări practice. Reacția sa la drama lui Iona este aceeași indiferență amestecată cu iritare. Nu aduce nimic nou la nivel individual, ci amplifică prin repetiție mesajul colectivității banale care contrastează cu căutarea metafizică a lui Iona.