Ceilalți (lumina altora)

Absența lor ca indivizi arată că nu sunt persoane, ci un principiu. Efectul lor asupra lumii, descris prin imagini de diminuare și ucidere a misterului, îi caracterizează prin consecințe. Contrastul cu eul liric, care adaugă lumina, îi definește prin opoziție. Nu vorbesc, nu simt, nu se îndoiesc: sunt certitudinea sterilă opusă îndoielii fertile a eului liric.

Nu au chip individual, ci sunt o multime nedefinita, o masa de siluete angulare care disecteaza lumea cu priviri taioase. Ochii lor sunt lentile reci, mâinile lor sunt bisturie. Se mișcă în grup, fiecare identic cu celalalt, purtand haine gri metalice, ca niste mecanisme de analiza ambulante. Chipurile lor sunt ascuțite, lipsite de caldura, cu buze subtiri strânse. Privirea lor dezcompune tot ce atinge în elemente separate. In urma lor, curcubeiele se decoloreaza, florile se usuca, misterele se sting. Sunt opusul vizual al eului liric: unde el lumineaza, ei intuneca prin disectie.

Ceilalți reprezintă cunoașterea raționalistă distructivă, mintea care ucide misterul prin analiză excesivă. Nu sunt indivizi, ci un mod de a fi în lume: cel care reduce totul la explicație, care dezvrăjește prin înțelegere. Nu sunt răi în mod conștient, ci limitați de propria metodă. Incapacitatea lor de a vedea valoarea misterului e o formă de orbire intelectuală. Reprezintă pozitivismul și scientismul împins la extrem, care confundă cunoașterea cu disecția și adevărul cu explicația mecanică.

Ceilalți nu evoluează. Ca principiu abstract, sunt statici prin definiție. Funcția lor este de contrast permanent, de fundal împotriva căruia eul liric își construiește poziția. Absența evoluției lor subliniază că raționalismul excesiv e o stare fixă, incapabilă de transformare, spre deosebire de cunoașterea luciferică care este vie și dinamică.

Ceilalți, sau lumina altora, nu sunt personaje în sens clasic, ci o prezență colectivă în poemul lui Blaga. Reprezintă toți cei care abordează lumea prin cunoaștere paradisiacă: analiză raționalistă care reduce misterul la explicație. Eul liric se definește prin opoziție față de ei. Ei ucid cu mintea florile și omoară vraja, reducând curcubeele la formule și minunile la mecanisme. Nu au biografie individuală, ci o funcție: sunt antiteză necesară pentru ca crezul eului liric să capete relief și urgență.