Leonida Pascalopol și Otilia Mărculescu
Leonida PascalopolPersonaj principal
Otilia MărculescuPersonaj eponim
Pascalopol o adoră pe Otilia cu un amestec de devotament patern și atracție romantică.
Momente cheie
2 momente ale relației.
Curtea discreta
Salonul casei · galanterie, adoratie
Pascalopol, moșier de vreo cincizeci de ani și prieten vechi al casei, vine des la table și la cărți și o ia pe Otilia, împreună cu Felix, la moșia lui din Bărăgan. Otilia îi aprinde țigara, se sprijină de scaunul lui și îl tachinează. El o tratează cu o tandrețe în care, spune singur, n-a stat să distingă „ce e patern și ce e viril”.
Contextul scenei: Casa din strada Antim, în serile de joc; moșia din Bărăgan.
Descrierea vizuală a scenei
Un bărbat voluminos și elegant, cu mustață căruntă tăiată englezește, jucând table; o tânără cu bucle sprijinită de scaunul lui.
Protecția și plecarea
București · speranta, protectie
Pascalopol obține de la Costache 100.000 de lei pentru Otilia și îi depune la o bancă pe numele ei, ca fata să nu depindă de nimeni. După moartea lui Costache, care nu lasă testament, Otilia pleacă în zori cu moșierul la Paris și se căsătorește cu el. Mulți ani mai târziu, Pascalopol îi spune lui Felix că a lăsat-o să-și petreacă liberă „anii cei mai frumoși”.
Contextul scenei: București, după moartea lui Costache; apoi epilogul.
Descrierea vizuală a scenei
O trăsură care pleacă în zori pe strada Antim.