Titi Tulea

Naratorul îl descrie ca reprezentând tipul debilului mintal. Aglae îl protejează obsesiv și caută să-l însoare avantajos, tratându-l ca pe un copil permanent. Felix acceptă să-l mediteze, constatând limitările severe ale elevului. Stănică îl recomandă pe Felix, nu pe Titi, ca partid pentru Lili, spre supărarea lui Titi. Otilia îl tratează cu o compasiune discretă. Aurica îl vede ca pe un rival în atenția mamei. Weissmann observă indirect că mediul familial a contribuit la degradarea sa. Titi însuși nu se poate autocaracteriza în mod semnificativ, exprimările sale fiind limitate și confuze.

Acțiunile lui Titi vorbesc despre limitarea sa: rămâne corigent și trebuie meditat de Felix, incapabil să înțeleagă materia de studiu. Este atras de Otilia fără să înțeleagă natura atracției. Se atașează apoi de Lili cu aceeași confuzie instinctuală. Nu înțelege de ce fetele sunt atrase de Felix și nu de el. Este manipulat de mama și de Stănică fără să conștientizeze. La masa de la restaurantul lui Iorgu stă pasiv și dezorientat. Limbajul său este sărac, cu propoziții scurte și incomplete. Relația cu tatăl său Simion, alt personaj în degenerescență, sugerează o transmitere ereditară a declinului psihic.

Titi nu trece printr-o evoluție propriu-zisă, absența transformării fiind ea însăși semnificativă. La început este un tânăr limitat intelectual, la sfârșit rămâne același. Singura schimbare observabilă este trecerea atracției de la Otilia la Lili, dar și aceasta este instinctuală, nu conștientă. Pe măsură ce familia se dezintegrează - tatăl internat, moș Costache mort, Stănică plecat - Titi rămâne ancorat în aceeași dependență de mama. Lipsa evoluției sale contrazice și subliniază evoluția celorlalte personaje, funcționând ca element static într-un roman al transformărilor.

Tânăr de douăzeci și doi de ani care seamănă cu tatăl său și cu Olimpia: are bărbia despicată în două și sprâncenele îmbinate viguros deasupra nasului. În unele scene se leagănă, rezemat de sobă.

Titi reprezintă tipul debilului mintal, un personaj care ilustrează interesul autorului pentru procesele psihice deviante bazate pe ereditate și mediu. Capacitate intelectuală sever limitată, reflectată în corigentele școlare și incapacitatea de a susține o conversație coerentă. Sub stres devine agitat și confuz, incapabil să înțeleagă ce se întâmplă în jurul său. Mecanism de apărare: retragerea în pasivitate și supunerea totală față de mama. Frica sa confuză: pierderea protecției materne. Motivația redusă la impulsuri primare: mâncare, atracție fizică neînțeleasă față de Otilia și apoi față de Lili. Sociabilitate aproape inexistentă, incapabil de relații reale. Victimă a sistemului familial care îl infantilizează și îl menține în dependență. Element naturalist al romanului care explorează degenerescența ereditară.

Titi Tulea este fiul Aglaei și al lui Simion Tulea, fratele Olimpiei și al Auricai. Tânăr cu deficit intelectual sever, este obiectul grijii obsesive a mamei sale care încearcă să-l însoare avantajos. Rămâne corigent la școală și este meditat de Felix Sima, care constată imposibilitatea de a-l ajută academic. Este atras instinctual de Otilia și apoi de Lili, nepoata de 16 ani a unui cunoscut, dar incapacitatea sa de a comunica îl face invizibil pentru fete. Mama sa îi caută partide prin intermediul lui Stănică. După moartea lui moș Costache și împărțirea averii, rămâne sub protecția Aglaei. Destinul său ilustrează tema naturalistă a degenerescenței ereditare și efectele unui mediu familial toxic.