Stănică Rațiu

Acțiunile lui Stănică îl definesc complet: manipulează pe toată lumea prin scrisori false, amenințări cu sinuciderea, discursuri patetice. Aduce un doctor complice pentru a-l declara bolnav pe moș Costache. Recomandă pe Felix familiei lui Lili din interes propriu. Fură banii ascunși ai lui moș Costache după îndelungi căutări. Divorțează de Olimpia fără remușcări după moartea copilului lor Aurel. Se căsătorește cu Georgeta, intră în politică, devine prefect, patronează tripouri și cercuri de morfinomani. Fiecare acțiune este un calcul - temele lui preferate sunt paternitatea și familia, pe care le utilizează exclusiv ca instrument de manipulare.

Bărbat vioi și agil, cu o constituție nervoasă. Ochi negri ca tăciunele, sclipitori, calculatori. Păr negru dat pe spate cu briantină, ușor dezordonat. Trăsături ascuțite, cu crăpături fine de la tâmple și maxilar. Poartă un costum pretențios din material lucios, cu un ac de cravată cu piatră falsă și manșete uzate. Un pachet de cărți de joc îi iese din buzunar.

Stănica este un geniu al manipulării și al improvizației sociale. Inteligența sa este exclusiv practică, orientată spre obținerea de avantaje imediate. Arivistul fără scrupul moral, posedă un debit verbal impresionant și o capacitate remarcabilă de a trivializa orice și de a umfla fantastic orice. Sub stres devine și mai creativ în minciuni și mai locvace. Mecanism de apărare: demagogia și versatilitatea. Frica sa profundă: să rămână sărac și nesemnificativ. Motivația centrală: îmbogățirea prin orice mijloace. Patosul discursului său este rezultatul unei experiențe câștigate și repetate la nesfârșit. Arivismul său îl plasează în seria tipologică a lui Dinu Păturică și Gore Pirgu. Nu cunoaște loialitate, pudoare sau recunoștință. Capacitate empatică zero, dar mimează empatia cu talent actoricesc.

Stănică nu evoluează moral ci doar își amplifică mijloacele. La început este un escroc mic, un avocat fără clienți care trăiește pe spinarea familiei Tulea. Treptat, pe măsură ce miza crește, manipulările devin mai îndrăznețe: de la cerșitul elegant la furtul propriu-zis al banilor lui moș Costache. Îmbogățirea îi permite să-și dezvăluie adevăratul potențial de arivist: părăsește familia, face o căsătorie avantajoasă, intră în politică. Traiectoria sa este o ascensiune socială construită exclusiv pe lipsa de scrupule - geniu al răului care transformă orice context în oportunitate personală.

Stănică Rațiu este ginerele familiei Tulea, inițial concubin și apoi soț al Olimpiei, cu care are un copil, Aurel. Avocat fără procese, își exercită debitul verbal în sânul familiei. Prin minciuni și scrisori adresate lui Pascalopol în care amenință că se împușcă, reușește să strângă bani de la toți și să-l înduplece pe Simion să-i dea zestrea Olimpiei. După moartea micului Aurel, publică un anunț de deces pompos menționând toate rudele pentru sprijin financiar. Aduce un doctor complice să-l declare bolnav pe moș Costache. Descoperirea și furtul banilor ascunși ai bătrânului reprezintă lovitura sa de maestru. După îmbogățire divorțează de Olimpia, se căsătorește cu Georgeta, intră în politică și ajunge prefect într-o scurtă guvernare, devenind proprietar de block-haus și patron de tripouri.