Georgeta

Naratorul o descrie ca reprezentând tipul femeii ușoare, o curtezană bucureșteană. Textul o prezintă ca femeie de moravuri ușoare care se lasă condusă de bani și manipulată de cei ce dețin bani. Frumusețea fizică îi permite să-și câștige banii foarte ușor. Felix se refugiază în brațele ei după plecarea Otiliei, dar se simte tot mai jignit de purtarile ei. Stănica o cucerește prin noua sa avere. Pascalopol o privește cu indiferență aristocratică. Otilia nu o menționează niciodată, cele două existând în universuri paralele.

Acțiunile Georgetei îi dezvăluie pragmatismul total: acceptă relația cu Felix că divertisment temporar, fără angajament emoțional. La cină de la restaurantul lui Iorgu, purtarile ei îl jignesc pe Felix, arătând lipsa de sensibilitate și de loialitate. Acceptă căsătoria cu Stănică după îmbogățirea acestuia, confirmând că relațiile sunt tranzacționale. Relația cu generalul și cu alți bărbați arată un patern de dependență financiară. Nu inițiază niciodată o acțiune semnificativă - reacționează la oferte, nu creează oportunități. Limbajul său este ușor, frivol, centrat pe aparențe și distracții. Adaptabilitatea ei socială este remarcabilă dar amorală.

Georgeta nu evoluează moral ci doar își îmbunătățește poziția socială. La început este o curtezană cu clientela diversă, traiind din ziua de azi. Relația cu Felix marchează un moment de relativă stabilitate dar fără profunzime. Căsătoria cu Stănică reprezintă un salt social - de la femeia întreținută la soție legitimă a unui om cu poziție. Traiectoria ei este paralelă și complementară cu cea a lui Stănică: doi oportuniști care se găsesc reciproc. Nu există indicii de schimbare interioară - aceleași motivații materialiste o guvernează de la început până la sfârșit.

La prima apariție e „o domnișoară sprintenă, foarte elegantă, cu o mare blană în jurul gâtului”. Felix o găsește frumoasă și e cucerit de sinceritatea ei glumeață; alte trăsături de portret nu sunt date în roman.

Georgeta reprezintă tipul femeii ușoare, un personaj definit de pragmatism senzual și lipsa de idealuri. Inteligența socială dezvoltată, cu o capacitate remarcabilă de a evalua potențialul financiar al bărbaților. Sub stres se adaptează rapid, schimbând protectorul fără stare de conștiința. Mecanism de apărare: seducția și conformismul față de bărbatul dominant. Frica sa profundă: sărăcia și pierderea frumuseții care îi este singură moneda de schimb. Motivația centrală: confortul material prin relații cu bărbați înstăriți. Capacitate emoțională superficială, relațiile sunt tranzacționale. Relația cu Felix este o distracție temporară, iar căsătoria cu Stănică o afacere. Lipsită de cruzime activă dar complet amorală, se lasă condusă de bani și manipulată de cei ce dețin bani.

Georgeta este o curtezană bucureșteană, femeie frumoasă care trăiește din relațiile cu bărbați înstăriți. Felix Sima o întâlnește și se refugiază în brațele ei după plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol, dar relația este superficială și nesatisfăcătoare emoțional. La cină de la restaurantul lui Iorgu, în cinstea aniversării fiicei gazdei, Georgeta apare alături de generalul care o întreține, iar Felix se simte într-o situație dintre cele mai penibile, deși ea și generalul se poartă cordial. După ce Stănică Rațiu se îmbogățește prin furtul banilor lui moș Costache și divorțează de Olimpia, Georgeta acceptă să se căsătorească cu el. Destinul ei este o ascensiune socială prin intermediul bărbaților, de la curtezană la soție de prefect, ilustrând mobilitatea socială posibilă pentru femeile frumoase în societatea interbelică.