Costache Giurgiuveanu

Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de ora zece, Felix Sima, un tânăr „de vreo optsprezece ani”, în uniformă de licean și cu un geamantan în mână, intră în strada Antim, căutând casa tutorelui său, Costache Giurgiuveanu. Bătrânul, un omuleț chel și spân, îl întâmpină la ușă bâlbâind „Nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc”. Apoi apare Otilia, fiica vitregă a lui Costache, care îl recunoaște și îl ia în grijă. În acea seară începe enigma Otiliei. Casa veche, cu umbrele ei, devine universul în care Felix va trăi cea mai intensă experiență a tinereții sale.

La BAC: Sosirea lui Felix stabilește perspectiva narativă și introduce spațiul românesc. La BAC, se analizează incipitul ca prima întâlnire cu enigma Otiliei, tehnica balzaciană a descrierii și cadrul social al Bucureștiului de la 1909.

Felix descoperă treptat universul complex al casei de pe strada Antim. Costache, bătrânul avar, numără banii în secret, noaptea, cu degete tremurânde, ascunzându-i în locuri tot mai inventive. Otilia cântă la pian, aleargă prin casă, râde cu poftă, apoi devine brusc serioasă și melancolică. În casa vecină locuiesc Tuleii: Aglae, sora lui Costache, o femeie aspră și calculată; Olimpia, grasă și pasivă; Aurica, bătrână fată plină de frustrări; și Stănică Rațiu, ginerele pârlit dar inteligent și manipulator. Aglae complotează deja pentru moștenirea lui Costache, urmărind fiecare mișcare a Otiliei cu ochi de uliu. Felix observă totul cu ochii proaspeți ai tinereții, neînțelegând încă regulile jocului în care a intrat. Tensiunea dintre cele două case e ca un câmp electric care crește zi de zi.

La BAC: Prezentarea universului domestic introduce conflictul moștenirii și galeria de personaje. La BAC, se analizează tehnica balzaciană a descrierii interioare, tipologiile sociale și relația dintre spațiu și caracter.

Aglae convoacă un soi de sfat de familie în care ridică problema moștenirii lui moș Costache. Cu o agresivitate surdă dar persistentă, ea încearcă să demonstreze că Otilia nu are niciun drept legal asupra averii bătrânului. Simion asistă absent, Titi se uită pe fereastră, iar Stănică intervine cu discursuri pompoase care maschează propriile interese. Moș Costache tremură de furie și de frică, incapabil să ia o decizie fermă. Felix asistă la spectacol cu dezgust, înțelegând pentru prima dată mecanismele rapace ale familiei în care a intrat. Scena funcționează ca o comedie de moravuri în care fiecare personaj își joacă rolul cu o consecvență caricaturală.

La BAC: Scena dezvăluie conflictul central al romanului - lupta pentru moștenire. La BAC, esențială pentru analiza tipologiilor balzaciene și a comicului de caracter.

Stănică îl aduce pe doctorul Vasiliade să îl consulte pe moș Costache, cu scopul ascuns de a-l declara bolnav și de a pune mâna pe averea bătrânului. Doctorul, un personaj grotesc, examinează cu seriozitate prefăcută pe bătrân, care tremură de frică. Singurul care descoperă complotul este Pascalopol, care îl avertizează discret pe moș Costache. Scena dezvăluie mecanismele arivismului lui Stănică și vulnerabilitatea bătrânului avar în fața manipulării. Călinescu construiește momentul ca o farsă tragică în care comicul de situație maschează o realitate sordidă: vânarea unui bătrân neajutorat pentru banii săi.

La BAC: Momentul ilustrează arivismul lui Stănică și avariția ca sursă de vulnerabilitate. La BAC, relevant pentru analiza tipologiei arivistului și a comicului de situație în roman.

Moș Costache, după infarctul care îl ține la pat, devine obsedat de teamă morții și de soarta banilor săi. Refuză să facă testament, neputând suporta gândul despărțirii de avere nici măcar după moarte. Otilia îl îngrijește cu devotament, dar bătrânul își ascunde banii în locuri din ce în ce mai ingenioase. Paradoxul avarului care își iubește fata vitregă dar nu poate renunța la bani pentru a o proteja legal atinge aici punctul maxim de tensiune. Moș Costache consultă doctori, cheamă preoți să îi sfințească casa, dar nu semnează actele de înfiere a Otiliei. Călinescu surprinde cu finețe psihologică agonia unui om prizonier al propriului viciu.

La BAC: Scena concentrează paradoxul central al romanului - iubirea vs. avariție. La BAC, esențială pentru analiza personajului avar și a conflictului interior al lui Costache.

Conflictul dintre Otilia și Aglae erupe violent într-o scenă de familie care zguduie casa. Aglae revendică public drepturile asupra averii lui Costache, strigând că Otilia e o străină care nu merită nimic. Cuvintele sunt ca loviturile: fiecare silabă lovește. Otilia înlemnește, pălește, apoi se ridică și răspunde cu o demnitate care o înnobilează. Stănică aruncă benzină pe foc cu remarce viclene. Costache, speriat de scandal, se retrage în camera lui și încuie ușa, refugiindu-se lângă banii ascunși. Felix sare în apărarea Otiliei, dar Aglae îl reduce la tăcere: un străin nu are cuvânt în treburile familiei. Otilia realizează, cu o luciditate dureroasă, că nu are nicio garanție legală - nu e nici fiica, nici moștenitoare. E doar o orfană crescută din milă, pe care oricând o pot da afară.

La BAC: Scandalul moștenirii este punctul culminant al conflictului familial. La BAC, se analizează statutul juridic precar al Otiliei, avariția lui Costache, agresivitatea Aglaei și rolul moștenirii ca temă centrală a romanului realist.

Costache se îmbolnăvește grav. Bătrânul zace în pat, cu ochii închiși, respirând greu. Otilia îl îngrijește devotat: îi dă medicamente, îi schimbă cearceafurile, stă lângă el nopți întregi. Dar în timp ce Otilia veghea, Aglae și Stănică încep să mute mobilele și obiectele de valoare din casă. Se aud pașii lor pe coridor, ușa se deschide și se închide, lucrurile dispar. Stănică descoperă locul unde sunt ascunși banii și îl jefuiește, iar Costache, surprins de atac, moare în urma efortului. Otilia pierde ultimul protector. Felix asistă neputincios la prăbușirea lumii Otiliei, încercând să o consoleze dar știind că nu-i poate oferi nimic concret. Moartea lui Costache declanșează bătălia finală pentru moștenire.

La BAC: Moartea lui Costache este momentul de ruptură care decide soarta Otiliei. La BAC, se analizează scena morții avarului ca moment balzacian, avariția ca defect tragic și consecințele lipsei testamentului asupra destinului Otiliei.