Costache Giurgiuveanu

Acțiunile lui moș Costache îl definesc complet: cumpără material demolat pentru că e mai ieftin, verifică prețurile la mai multe farmacii pentru centime. Mănâncă lacom la masa oferită de alții dar aproape nu-i dă bani Marinei pentru mâncare. Tentația de a nu-l primi pe Felix deși îi este unchi și tutore relevă avariția fundamentală. Furtul meschin din veniturile lui Felix și ale lui Pascalopol completează tabloul. Adună materiale de construcții pentru o casă destinată lui Felix și Otilia, arătând că iubirea există dar nu se concretizează niciodată. Refuzul de a depune cei 300.000 de lei în contul Otiliei, deși promisese, confirmă că avariția este mai puternică decât afecțiunea.

Bătrân mic și cocoșat, cu o constituție uscățivă și nervoasă. Ochi cenușii verzui care se mișcă neliniștit sub pleoape grele. Câteva fire albe de păr pe un creștet chel. Degete noduroase, osoase, mereu numărând ceva. Poartă un palton negru de lână, uzat și cârpit, cu nasturi nepotriviți. La brâu, un mănunchi de chei de fier.

Moș Costache este definit de avariția patologică care îi controlează fiecare gest și decizie. Psihologia sa este cea a unui om dominat de frică - frică de sărăcie, de boală, de moarte, de pierderea controlului. Sub stres devine paranoic și agitat, verificând obsesiv lacătele și ascunzătorile de bani. Mecanism de apărare: acumularea compulsivă și izolarea. Sentimentul patern față de Otilia reprezintă singura fisură în armura avariției, dar nici acesta nu reușește să învingă reflexul de acaparare. Inteligența practică redutabilă în chestiuni financiare, dar naivitate dezarmantă în relațiile umane. Motivația centrală: securitatea prin acumulare materială. Capacitate limitată de empatie, compensată de o afecțiune autentică dar impotentă față de Otilia.

La începutul romanului, moș Costache este un avar funcțional care își controlează lumea prin bani. Tentativa de a nu-l primi pe Felix arată reticență dar și o anumită ordine în viața sa. Pe măsură ce familia Tulea intensifică presiunile și sănătatea se deteriorează, avariția se transformă în paranoia. După primul atac, frica de moarte îl face să cheltuiască pe medicamente și preoți, contrazicându-și propria natură. Aduce menajeră, o alungă, se încrede în Pascalopol dar nu-i dă banii Otiliei. Moartea sa este o farsă tragică - omul care a strâns toată viața este jefuit de Stănică, iar averea se risipește exact cum se temea cel mai mult.

Costache Giurgiuveanu este un bătrân proprietar din București, locuind pe strada Antim. Este fratele tatălui lui Felix Sima și tatăl vitreg al Otiliei Mărculescu, după ce s-a căsătorit cu mama acesteia. Și-a însușit averea soției fără forme legale, ceea ce a contribuit la moartea ei și condiționează acum situația materială precară a Otiliei. Ca tutore al lui Felix, administrează averea acestuia dar îi fură din venituri. Relația cu sora sa Aglae Tulea este marcată de conflictul permanent pentru avere. Iubește Otilia în felul său limitat, plănuind o casă pentru ea și Felix, dar nu reușește niciodată să-i asigure legal viitorul. După un prim atac, devine tot mai speriat de moarte, consultând doctori și chemând preoți. Moare după ce Stănică îi fură banii ascunși, lăsând-o pe Otilia fără moștenire.