Nechifor Lipan

Nechifor Lipan este prezentat direct de narator și de amintirile celorlalte personaje ca un oier priceput, cinstit și respectat în tot ținutul. Vitoria îl descrie ca pe cel mai bun soț și cel mai harnic gospodar, un om a cărui vorba era lege. Oamenii din comunitate îl știau ca pe un negustor corect care nu înșela niciodată la cântarul oilor. Este caracterizat direct ca un bărbat curajos dar fără prudență necesară, a cărui încredere în oameni îl face vulnerabil. Naratorul îl prezintă mai ales prin absența sa și prin amintirea celorlalți.

Caracterizarea indirectă a lui Nechifor se construiește prin efectul pe care dispariția sa îl are asupra celorlalți. Devotamentul absolut al Vitoriei de a-i găsi trupul dezvăluie calitatea omului care a inspirat o asemenea iubire. Frica și vinovăția ucigașilor săi arată forța personalității sale chiar și post-mortem. Modul în care oamenii de pe drum își amintesc de el cu căldură și respect îl caracterizează indirect ca pe un om de valoare.

Nechifor Lipan este un personaj special în literatura română prin faptul că evoluția sa este prezentată retroactiv, prin amintirile celorlalți. În viața este prezentat ca un om stabil, integru și constant. Singura sa transformare are loc în momentul morții, când devine din om viu simbol al nedreptei și motor al căutării Vitoriei. Ca personaj absent dar omniprezent, el crește în semnificație pe măsură ce romanul avansează.

Vitoria și-l amintește cu mustața groasă și neagră, cu ochii cu sprâncene aplecate și cu „toată înfățișarea lui îndesată și spătoasă”. Pe drum, oamenii îl țin minte după căciula brumărie și după calul negru. Romanul nu îi spune vârsta; e oier bogat, căsătorit cu Vitoria de „douăzeci și mai bine de ani”.

Nechifor Lipan este un bărbat drept și cinstit într-o lume în care aceste calități pot fi fatale. Temperament echilibrat și încrezător, cu o încredere naivă în oameni care îi devine blestem. Generos și deschis, tratează pe toată lumea cu aceeași bună-credință, incapabil să bănuiască răutatea. Curajul său este calm și natural, fără ostentație. Se teme mai degrabă de necinstire decât de moarte. Devotamentul față de familie și de meserie îl definește. Reprezintă omul integru care devine victima tocmai a propriei sale decențe într-o societate coruptă. Moartea sa absurdă și nedreaptă pune în mișcare întreaga acțiune a romanului.

Nechifor Lipan este oier din Măgura Tarcăului, gospodar respectat și soț devotat al Vitoriei. De-a lungul vieții a construit o turmă importantă de oi, parcurgând anual drumuri lungi prin munții Moldovei către târguri. Caracterul său cinstit și deschis îl face respectat în toate comunitățile prin care trece. În ultima sa călătorie, plecat la Dorna să cumpere oi, este ucis de Calistrat Bogza, ajutat de Ilie Cuțui, ca să-i ia oile. Trupul său este ascuns pe munte, iar dispariția sa declanșează căutarea epică a Vitoriei. Osemintele lui sunt găsite într-o râpă, cu ajutorul câinelui Lupu, și sunt înmormântate creștinește la Sabasa.