Argumentarea în comunicare
Programa cere capitolul „Societate, comunicare și argumentare", adică logica văzută nu ca exercițiu formal, ci ca instrument de zi cu zi.
A argumenta înseamnă a susține o afirmație prin motive. Nu înseamnă a avea dreptate prin insistență, prin ton sau prin autoritate.
Structura unei argumentări
| Componentă | Rol |
|---|---|
| Teza | ce susții |
| Premisele | motivele pe care te sprijini |
| Raționamentul | legătura dintre premise și teză |
| Concluzia | teza, reluată ca rezultat |
O argumentare e bună când premisele sunt adevărate și legătura dintre ele și concluzie e validă. Sunt două condiții distincte: un raționament poate fi valid pornind de la premise false, iar concluzia să fie totuși falsă.
Argumentare și demonstrație
| Argumentare | Demonstrație | |
|---|---|---|
| Domeniu | discuții, texte, viață socială | matematică, logică formală |
| Premise | plauzibile, acceptate | axiome, teoreme dovedite |
| Concluzia | probabilă, convingătoare | certă |
Tipuri de argumente
Deductive: dacă premisele sunt adevărate și raționamentul e valid, concluzia e sigur adevărată. Merge de la general la particular.
Nedeductive (inductive): merg de la particular la general; concluzia e, de regulă, doar probabilă (excepția e inducția completă).
- inducția completă cercetează toate cazurile, deci concluzia e sigură;
- inducția incompletă cercetează doar o parte, deci concluzia rămâne probabilă.
Prin analogie: se transferă o însușire de la un caz la altul, pe baza asemănărilor. Concluzia e probabilă și e cu atât mai slabă cu cât asemănările sunt mai superficiale.
Cum evaluezi un argument
Trei întrebări, în ordine:
- Premisele sunt adevărate?
- Concluzia decurge din ele? Adică raționamentul e valid.
- Sunt premisele suficiente? Uneori sunt adevărate și legate de concluzie, dar prea puține.
Un argument poate fi valid și totuși nefolositor, dacă premisele sunt false. Și poate avea premise adevărate dar raționament nevalid.
Erori de argumentare, în comunicare
| Eroare | Ce face |
|---|---|
| Atacul la persoană | combate omul, nu argumentul |
| Apelul la autoritate | invocă o autoritate nepotrivită domeniului |
| Apelul la mulțime | „toată lumea crede asta" |
| Falsa dilemă | reduce la două variante, deși există mai multe |
| Generalizarea pripită | trage o concluzie generală din prea puține cazuri |
| Cercul vicios | folosește concluzia drept premisă |
Comunicare asertivă
În comunicare, argumentarea corectă presupune și:
- să formulezi clar teza, nu să o lași subînțeleasă;
- să asculți argumentul celuilalt înainte de a răspunde;
- să combați ideea, nu persoana;
- să recunoști când un contraargument e întemeiat.
Greșeli frecvente
- Se confundă validitatea cu adevărul.
- Se crede că o concluzie adevărată dovedește că raționamentul e valid. Nu o dovedește.
- Se confundă argumentarea cu demonstrația.
- Se tratează inducția incompletă ca și cum ar da certitudine.