Structura clasificării
Clasificarea = operația prin care ordonăm obiectele unei mulțimi în clase, pe baza unui CRITERIU. Elementele:
- obiectul clasificării (mulțimea de ordonat);
- clasele obținute;
- criteriul (fundamentul) clasificării.
Exemplu: elevii liceului (obiect), împărțiți pe profiluri: real, uman, tehnologic (clase), după specializare (criteriu).
Regulile clasificării corecte
1. Completitudinea: clasele, împreună, EPUIZEAZĂ obiectul: niciun element pe dinafară. Încălcare: "Triunghiurile sunt echilaterale sau isoscele" (lipsesc scalenele).
2. Exclusivitatea (clasele disjuncte): niciun element în DOUĂ clase simultan; pe fiecare treaptă, UN SINGUR criteriu. Încălcare: "Elevii: buni la mate, buni la sport, înalți": criterii amestecate → clase care se suprapun.
3. Omogenitatea: elementele din aceeași clasă trebuie să fie mai asemănătoare între ele (după criteriu) decât cu cele din alte clase.
Tipuri de clasificare
- dihotomică: două clase complementare (A / non-A): mereu completă și exclusivă prin construcție (vertebrate / nevertebrate);
- politomică: mai multe clase (stările de agregare: solid, lichid, gazos);
- pe o treaptă sau în TREPTE succesive (taxonomia biologică: regn → încrengătură → clasă...).
Exercițiu rezolvat (tipar de grilă)
"Cărțile: românești, străine și de poezie." Ce regulă se încalcă?
DOUĂ criterii amestecate (origine + gen) → clasele nu sunt exclusive (o carte poate fi românească ȘI de poezie): încălcarea regulii exclusivității.
Greșeli frecvente
- Amestecul de criterii pe aceeași treaptă e cea mai frecventă eroare de grilă.
- Completitudinea se judecă față de OBIECTUL declarat, nu față de "tot universul".
- Clasificarea nu e definire: ordonează o mulțime, nu precizează un înțeles.