Uniunea Europeană: state și instituții

Construcția europeană (repere)

1. 1951: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (cei 6: Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg);
2. 1957: Tratatele de la ROMA: Comunitatea Economică Europeană;
3. 1993: Tratatul de la Maastricht: se naște UNIUNEA EUROPEANĂ; cetățenia europeană, drumul spre moneda unică;
4. 2002: euro în circulație; 2007: aderarea României și Bulgariei; 2013: Croația (a 28-a);
5. 2020: Brexit: Regatul Unit părăsește UE → 27 de state membre azi.

Statele membre (esențial pentru grile)

1. cele mai POPULATE: Germania (~83 mil.), Franța, Italia, Spania, Polonia, România (locul 6);
2. cele mai ÎNTINSE: Franța, Spania, Suedia, Germania, Finlanda, Polonia, Italia (România: locul 8);
3. NU sunt membre UE: Norvegia, Elveția, Islanda, Regatul Unit, statele balcanice de vest (candidate), Ucraina și Moldova (candidate din 2022).

Instituțiile principale

1. Parlamentul European (Strasbourg/Bruxelles): ales direct de cetățeni, co-legiferează;
2. Consiliul Uniunii Europene (miniștrii statelor): co-legiferează cu Parlamentul;
3. Consiliul European (șefii de stat/guvern): direcțiile politice majore;
4. Comisia Europeană (Bruxelles): "guvernul" UE, propune legislația, câte un comisar pe stat;
5. Curtea de Justiție (Luxemburg); Banca Centrală Europeană (Frankfurt).

Politicile și spațiile de integrare

1. piața unică: libera circulație a persoanelor, mărfurilor, serviciilor, capitalurilor;
2. zona euro: 21 de state folosesc moneda euro (România încă nu);
3. spațiul Schengen: fără controale la frontierele interne; România a intrat cu frontierele aeriene și maritime în martie 2024 și complet (terestru) de la 1 ianuarie 2025.

Greșeli frecvente

1. Norvegia și Elveția NU sunt în UE (deși sunt în Schengen).
2. Consiliul European ≠ Consiliul Europei (al doilea e organizație separată de UE, cu 46 de state).
3. România e în UE și Schengen, dar NU în zona euro.