Construcția europeană (repere)
- 1951: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (cei 6: Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg);
- 1957: Tratatele de la ROMA: Comunitatea Economică Europeană;
- 1993: Tratatul de la Maastricht: se naște UNIUNEA EUROPEANĂ; cetățenia europeană, drumul spre moneda unică;
- 2002: euro în circulație; 2007: aderarea României și Bulgariei; 2013: Croația (a 28-a);
- 2020: Brexit: Regatul Unit părăsește UE → 27 de state membre azi.
Statele membre (esențial pentru grile)
- cele mai POPULATE: Germania (~83 mil.), Franța, Italia, Spania, Polonia, România (locul 6);
- cele mai ÎNTINSE: Franța, Spania, Suedia, Germania, Finlanda, Polonia, Italia (România: locul 8);
- NU sunt membre UE: Norvegia, Elveția, Islanda, Regatul Unit, statele balcanice de vest (candidate), Ucraina și Moldova (candidate din 2022).
Instituțiile principale
- Parlamentul European (Strasbourg/Bruxelles): ales direct de cetățeni, co-legiferează;
- Consiliul Uniunii Europene (miniștrii statelor): co-legiferează cu Parlamentul;
- Consiliul European (șefii de stat/guvern): direcțiile politice majore;
- Comisia Europeană (Bruxelles): "guvernul" UE, propune legislația, câte un comisar pe stat;
- Curtea de Justiție (Luxemburg); Banca Centrală Europeană (Frankfurt).
Politicile și spațiile de integrare
- piața unică: libera circulație a persoanelor, mărfurilor, serviciilor, capitalurilor;
- zona euro: 21 de state folosesc moneda euro (România încă nu);
- spațiul Schengen: fără controale la frontierele interne; România a intrat cu frontierele aeriene și maritime în martie 2024 și complet (terestru) de la 1 ianuarie 2025.
Greșeli frecvente
- Norvegia și Elveția NU sunt în UE (deși sunt în Schengen).
- Consiliul European ≠ Consiliul Europei (al doilea e organizație separată de UE, cu 46 de state).
- România e în UE și Schengen, dar NU în zona euro.