Trăsătura definitorie: proporționalitatea
Relieful României este dispus în trepte concentrice în jurul arcului carpatic, în proporții aproape egale: aproximativ o treime munți, o treime dealuri și podișuri, o treime câmpii.
Carpații românești
Arcul carpatic se împarte în trei ramuri:
- Carpații Orientali: de la granița de nord până la Valea Prahovei; paralelism al culmilor, diversitate de roci (inclusiv cel mai lung lanț vulcanic din Europa pe latura vestică); altitudinea maximă: vârful Pietrosul Rodnei, 2303 m.
- Carpații Meridionali: între Valea Prahovei și culoarul Timiș-Cerna; cei mai înalți și mai masivi, cu relief glaciar spectaculos; aici se află altitudinea maximă a țării: vârful Moldoveanu, 2544 m (Munții Făgăraș), urmat de Negoiu, 2535 m.
- Carpații Occidentali: între Dunăre și Barcău; cei mai scunzi și mai fragmentați (depresiuni-golf); altitudinea maximă: Bihor, 1849 m.
Treptele exterioare și interioare
- Depresiunea colinară a Transilvaniei: în interiorul arcului carpatic.
- Subcarpații: la exteriorul Orientalilor și Meridionalilor, dealuri cutate.
- Podișuri: Moldovei, Getic, Dobrogei, Mehedinți.
- Dealurile de Vest și Câmpia de Vest.
- Câmpia Română: cea mai întinsă câmpie, în sud.
- Delta Dunării: cea mai joasă și mai nouă unitate de relief, în continuă formare.
Reține
Moldoveanu 2544 m și Negoiu 2535 m, ambele în Făgăraș (Carpații Meridionali): reper obligatoriu pentru orice hartă sau grilă.
Greșeli frecvente
- Pietrosul Rodnei (2303 m) este maximul Orientalilor, nu al țării.
- Subcarpații există doar la exteriorul Orientalilor și Meridionalilor; Occidentalii nu au Subcarpați.
- Delta Dunării este unitate de câmpie în formare, cea mai joasă din țară, nu un podiș.