Noțiuni de bază
Un polinom cu coeficienți reali: f=anXn+…+a1X+a0, cu an=0; n este gradul. Valoarea în x=c: f(c) se obține înlocuind X cu c.
Rădăcină: c este rădăcină a lui f dacă f(c)=0.
Teorema restului și teorema lui Bezout
Restul împărțirii lui f la X−a este f(a):
f=(X−a)⋅q+f(a)
Consecință (Bezout): X−a divide f ⟺ f(a)=0 ⟺ a este rădăcină.
Exemplu. Restul împărțirii lui f=X3−2X+5 la X−2: f(2)=8−4+5=9.
Relațiile lui Viete (gradul 2 și 3)
Pentru aX2+bX+c cu rădăcinile x1,x2:
x1+x2=−ab,x1x2=ac
Pentru X3+pX2+qX+r cu rădăcinile x1,x2,x3:
x1+x2+x3=−p,x1x2+x1x3+x2x3=q,x1x2x3=−r
Exemple rezolvate
1. f=X2−5X+6: suma rădăcinilor este 5, produsul 6, deci x1=2,x2=3.
2. Determină m dacă x=1 este rădăcină a lui f=X3+mX−4: f(1)=1+m−4=0⇒m=3.
3. Descompunerea clasică: X3−1=(X−1)(X2+X+1).
Greșeli frecvente
- În Viete, suma e −b/a: nu uita semnul minus.
- Restul la împărțirea prin X−a e f(a), nu f(−a); la X+a restul e f(−a).
- Gradul produsului: grad(fg)=grad(f)+grad(g).