Pentru f=X3−2X2−5X+6 și a=1: scrii coeficienții 1, -2, -5, 6 și cobori primul; apoi înmulțești cu a și aduni:
1
-2
-5
6
a=1
1
-1
-6
0
Restul e 0, deci x=1 e rădăcină și f=(X−1)(X2−X−6)=(X−1)(X−3)(X+2).
Rădăcinile: 1,3,−2. Verificare cu Viete: suma =2 = coeficientul lui X2 cu semn schimbat ✓.
Rădăcinile întregi: divizorii termenului liber
Dacă f are coeficienți întregi, orice rădăcină ÎNTREAGĂ divide termenul liber. Pentru f=X3−2X2−5X+6: candidații sunt ±1,±2,±3,±6; testezi cu Horner sau prin calcul direct.
Ecuațiile bipătrate
aX4+bX2+c=0: notezi t=X2≥0 și rezolvi ecuația de gradul 2 în t.
Exemplu.X4−5X2+4=0: cu t=X2: t2−5t+4=0⇒t=1 sau t=4. Deci X2=1⇒X=±1 și X2=4⇒X=±2. Patru rădăcini: ±1,±2.
Greșeli frecvente
La bipătrate, soluțiile negative în t se ARUNCĂ (t=X2≥0), dar fiecare t>0 dă DOUĂ rădăcini în X.
În Horner coeficienții lipsă se scriu cu 0 (pentru X3+2X−1: coeficienții 1, 0, 2, -1).