Calculul limitelor de funcții, cazul 0/0, continuitatea și asimptotele.
Conținut verificat
Limita unei funcții într-un punct
x→alimf(x)=L înseamnă: când x se apropie de a, valorile f(x) se apropie de L. Pentru funcțiile elementare (polinoame, exponențiale, sin, cos) limita se obține prin ÎNLOCUIRE directă: x→2lim(x2+1)=5.
Cazul 00 prin factorizare
Exemplu.x→2limx−2x2−4: înlocuirea dă 00. Factorizezi:
limx→2x−2(x−2)(x+2)=limx→2(x+2)=4
Regula practică: la 00 cu polinoame, AMBELE se divid cu (x−a): simplifică și înlocuiește din nou.
Continuitatea
f e continuă în a dacă x→alimf(x)=f(a) (limita există și coincide cu valoarea).
Exemplu tip BAC.f(x)={x+m,3x−1,x≤1x>1. Determină m pentru continuitate în x=1.
Limita la stânga: 1+m; la dreapta: 2. Egalitate: 1+m=2⇒m=1.
Asimptotele
Orizontală: y=L dacă x→±∞limf(x)=L (finit). Exemplu: f(x)=x1 are asimptota y=0.
Verticală: x=a dacă limita laterală în a e ±∞. Exemplu: x1 are asimptota x=0.
Oblică: y=mx+n cu m=x→∞limxf(x), n=x→∞lim(f(x)−mx), când m e finit și nenul.
Exemplu.f(x)=xx2+1: m=1, n=lim(f(x)−x)=limx1=0, deci asimptota oblică y=x.
Greșeli frecvente
La 00 nu concluziona "nu există": factorizează întâi.
Continuitatea cere egalitatea AMBELOR limite laterale cu f(a).
Asimptota verticală se caută în punctele unde numitorul se anulează, nu la infinit.