Principiul inducției matematice
Servește la demonstrarea unei propoziții pentru toate numerele naturale .
Ideea: dacă poți urca pe prima treaptă, și dacă de pe orice treaptă poți urca pe următoarea, atunci ajungi pe orice treaptă.
Cele două etape
1. Verificarea (baza): arăți că e adevărată. De obicei .
2. Pasul inductiv: presupui că e adevărată pentru un oarecare (ipoteza de inducție) și demonstrezi că atunci și e adevărată.
Dacă ambele reușesc, e adevărată pentru orice .
Ambele etape sunt obligatorii. Fără verificare, pasul inductiv nu are de unde porni.
Exemplu rezolvat
Demonstrează că .
Verificare pentru : membrul stâng e 1, membrul drept e . Adevărat.
Pas inductiv: presupunem .
Adăugăm în ambii membri:
Dăm factor comun :
Exact formula pentru . Demonstrația e încheiată.
Al doilea exemplu
Demonstrează că .
Verificare pentru : stânga 1, dreapta . Adevărat.
Pas inductiv: adăugăm la ipoteză și trebuie să obținem . Se dă factor comun și rămâne de verificat că , adică în ambii membri.
Formule utile
Ultima are o consecință elegantă: suma cuburilor e pătratul sumei numerelor.
Reține
Ipoteza de inducție nu se demonstrează, se presupune. Greșeala tipică e să încerci să o dovedești, ceea ce ar însemna să demonstrezi chiar concluzia.
Greșeli frecvente
- Se sare peste verificarea inițială.
- Se presupune pentru toate valorile, ceea ce echivalează cu a presupune concluzia. Se presupune doar pentru un fixat.
- Se verifică pentru câteva valori și se trage concluzia generală. Verificarea a zece cazuri nu e demonstrație.