Normele limbii: nivelurile la care se pierd puncte
Programa cere aplicarea normelor la toate nivelurile limbii: fonetic, lexico-semantic, morfosintactic, ortografic și stilistico-textual. La examen, aceste norme apar în două feluri: în punctele de „corectitudinea exprimării” de la fiecare cerință și în deducerile globale pentru ortografie și punctuație.
Vestea bună: greșelile care se sancționează sunt previzibile. Aceleași capcane apar an de an.
Nivelul lexico-semantic: pleonasm, paronime, tautologie
Pleonasmul e repetarea inutilă a aceluiași sens: „a coborî jos”, „a avansa înainte”, „mujdei de usturoi”, „protagonistul principal”. Tautologia repetă cuvântul cu sine: „legea e lege”.
Paronimele sunt cuvinte aproape identice ca formă, dar diferite ca sens: „familial” (de familie) / „familiar” (cunoscut), „original” (autentic) / „originar” (de origine), „numeral” (parte de vorbire) / „numerar” (bani).
Pleonasm
„Și-a adus aportul la proiect.”
aport = contribuție adusă; corect: „a contribuit la proiect”
Paronime
„atmosferă familiară” vs „conflict familial”
familiar = cunoscut, apropiat; familial = legat de familie
Nivelul morfosintactic: acordul și valorile expresive
Acordul predicatului cu subiectul e capcana clasică la subiect multiplu („Ion și Maria merg”, nu „merge”) și la acordul prin atracție („O parte dintre elevi au venit” - corect: „a venit”, subiectul e „o parte”).
Părțile de vorbire au și valori expresive, cerute la analiza de text: verbele la prezent dau impresia de simultaneitate, adjectivele construiesc descrierea, iar adverbele nuanțează acțiunea. Adverbele de mod („încet”, „duios”, „abia”) sunt mărci ale subiectivității: arată CUM percepe vorbitorul acțiunea. Adverbele de timp („odinioară”, „cândva”, „acum”) organizează planurile temporale ale textului, iar cele de loc („aici”, „departe”) construiesc spațiul.
Adverb de timp expresiv
„Odinioară, casa răsuna de glasuri.”
„odinioară” deschide planul trecutului idealizat, în opoziție cu prezentul
Adverb de mod expresiv
„Abia își stăpânea lacrimile.”
„abia” dozează intensitatea trăirii: subiectivitate strecurată în relatare
Nivelul fonetic și ortografic: cacofonia, cratima, virgula
Cacofonia e alăturarea neplăcută de sunete: „ca cadru”, „la laborator” se evită prin reformulare, nu prin inserarea lui „virgulă” în vorbire.
Cratima leagă forme scurte („s-a dus”, „într-o zi”, „dintr-un salt”) și se confundă cu formele fără cratimă („sa” posesiv: „mama sa”; „sau” conjuncție: „unul sau altul”). Virgula NU se pune niciodată între subiect și predicat.
s-a / sa
„S-a întors la mama sa.”
s-a = pronume + verb auxiliar; sa = adjectiv posesiv
Virgula interzisă
„Elevii care au învățat, au reușit.” - GREȘIT
virgula desparte subiectul „elevii care au învățat” de predicat
Bifează când ai terminat, ca s-o vezi citită pe toate dispozitivele.
Vânătoarea de greșeli
Exercițiu interactiv. Găsește varianta corectă sau identifică greșeala de normă din fiecare enunț.
1.Care enunț conține un pleonasm?
2.Alege forma corectă: „Cartea ... a împrumutat-o de la bibliotecă.”
3.Care acord este corect?
4.În enunțul „Cândva, aici era o livadă”, adverbul „cândva” are rolul de a:
5.Care pereche de paronime e folosită corect?
Lecția în clipuri
Clipuri scurte, cu voce și subtitrări.