Baltagul de Mihail Sadoveanu (1930) este un roman al căutării și al dreptății, construit pe structura mitului Mioriței inversate. Acțiunea se petrece în Munții Neamțului, în lumea ciobanilor și a muntenilor din zona Tarcăului.
Nechifor Lipan, oier prosper din Măgura Tarcăului, pleacă la Dorna să cumpere oi și nu se mai întoarce. Soția sa, Vitoria Lipan, o femeie puternică și hotărâtă, refuză să accepte dispariția soțului și pornește într-o călătorie prin munți împreună cu fiul lor, Gheorghiță, pentru a-l găsi.
Drumul Vitoriei e o adevărată anchetă detectivistică: urmează traseul lui Nechifor, întreabă oamenii pe unde a trecut, adună indicii. Descoperirea adevărului se face treptat: Nechifor a fost ucis pentru oile și banii săi de către Calistrat Bogza și complicele său, Ilie Cuțui, munteni din Doi Meri, lângă Suha.
Romanul are o dublă lectură: la suprafață este un roman polițist, o anchetă pentru descoperirea unei crime; în profunzime este un roman inițiatic - Vitoria îl inițiază pe Gheorghiță în tainele vieții și ale morții, transformându-l din copil în bărbat. Călătoria lor prin munți este și o călătorie interioară.
Baltagul este instrumentul morții (arma crimei) dar și instrumentul dreptății (dovadă care o ajută pe Vitoria să descopere adevărul). Muntele nu e doar decor - e un personaj viu, cu legile lui nescrise, cu oamenii lui aspri dar drepți.
Finalul romanului aduce dreptatea: cu ajutorul câinelui Lupu, Vitoria găsește osemintele lui Nechifor într-o râpă, apoi, la praznicul de înmormântare de la Sabasa, îi demască pe Bogza și Cuțui, care își recunosc vina. Gheorghiță, care a pornit la drum ca un copil, se întoarce acasă bărbat.