Domnul Grigoriade

Grigoriade se trădează prin fiecare gest: felul în care citează autorii la modă fără să-i fi citit, modul în care se îmbracă imitând figurinele din revistele pariziene, atenția cu care își alege locul la masă pentru a fi văzut cu cei importanți. Conversațiile sale cu Gheorghidiu sunt exerciții de lingușire intelectuală, în care Grigoriade aprobă tot ce spune Ștefan, indiferent de conținut. Servilismul său nu este strategic ci instinctiv, comportament învățat și internalizat.

Bărbat de patruzeci și cinci de ani, cu constitutia moale a omului care nu a muncit fizic niciodata. Înaltime medie, cu o corpulenta moderata, nu gras dar flasc. Fata rotunda, cu trăsături banale și expresive doar prin mobilitatea lor permanenta: sprancenele se ridica, buzele se strang, ochii se maresc, totul intr-o mimica exagerata care compenseaza lipsa de profunzime. Ochi caprui, lichizi, cu o privire care cauta mereu aprobarea celorlalti. Par subțire, saten, pieptanat cu grija peste o chelie incipenta. Mustata subțire, ingrijita excesiv. Mâinile mici, grase, mereu în mișcăre, ajustand cravata, netezind reverul, frecand palmele. Se imbraca corect dar fara gust, imitand modele pe care nu le intelege.

Grigoriade este tipul snobului de provincie, omul care și-a construit întreaga identitate pe aparențe și pe dorința de a fi acceptat în cercurile sociale superioare lui. Inteligența sa este suficientă pentru a imita dar insuficientă pentru a crea. Este servil cu cei puternici și condescendent cu cei slabi, un barometru social care își ajustează comportamentul după rangul interlocutorului. Conversația sa este un șir de locuri comune și opinii împrumutate, livrate cu o convingere care maschează golul interior. Nu este rău intenționat, ci doar patetic în aspirația sa de a fi ceea ce nu este. Gheorghidiu îl observă cu un amestec de amuzament și dispreț.

Grigoriade nu evoluează în roman. Este prezentat ca un tip fix, un exemplar social care servește drept fundal pentru drama interioară a lui Gheorghidiu. Constanța sa în superficialitate este în sine o formă de comentariu social: într-o lume care se pregătește de război, Grigoriade continuă să-și ajusteze cravata și să caute aprobarea, inconștient de irelevanța totală a preocupărilor sale.

Domnul Grigoriade este un personaj din anturajul social al vacanței de la Odobești, unde Gheorghidiu și Ela petrec vara care precede războiul. Probabil un mic funcționar sau un mic proprietar provincial, Grigoriade și-a găsit rostul social ca animator al vieții mondene locale. Face parte din grupul care alimentează gelozia lui Gheorghidiu, nu prin acțiuni directe ci prin simpla prezență într-un mediu social pe care Ștefan îl percepe ca amenințător. În economia romanului, Grigoriade servește ca exemplar al lumii superficiale pe care Gheorghidiu o disprețuiește dar de care nu se poate detașa.