Rezumat: Riga Crypto și lapona Enigel

Riga Crypto și lapona Enigel este o baladă modernă publicată de Ion Barbu în 1924, considerată una dintre capodoperele poeziei ermetice românești. Poemul narează povestea de iubire imposibilă dintre Riga Crypto, o ființă subterană, un rege al ciupercilor și al întunericului umed, și lapona Enigel, o fată solară venită din lumea luminii nordice. Crypto trăiește în adâncul pământului, într-un regat de mucegai și umbre, guvernat de legi proprii. Enigel vine din „țări de gheață urgisită” și, în drum spre sud cu renii, poposește pe mușchiul din poiana lui Crypto. Întâlnirea lor este o tentativă de comunicare între două universuri incompatibile. Crypto o îmbie să rămână cu el, dar Enigel îl refuză, pentru că se închină „la soarele-nțelept”. Soarele se oglindește în Crypto, care se umple de venin și înnebunește, iar la final „nebunul rigă Crypto” ia de mireasă măselarița. Balada poate fi citită pe multiple niveluri: ca alegorie a iubirii imposibile între ființe de naturi diferite, ca meditație asupra cunoașterii și a limitelor ei, ca parabolă a artistului care se distruge încercând să atingă absolutul. Limbajul este ermetist, dens, cu neologisme și arhaisme amestecate, cu o muzicalitate aparte dată de ritmul de baladă populară transformat prin viziunea modernă. Ion Barbu creează un univers poetic autonom, cu legi proprii, un spațiu geometric al imaginarului în care matematica și poezia se întâlnesc.