Ilie Moromete
din Moromeții de Marin Preda
MOMENTELE OPEREI
VIDEO MOMENT 01
Scena de la poarta
Bacalaurescu
Scena de la poarta
Moromete prezideaza discutiile de la poarta, dominand prin ironie si dialectica o adunare de tarani pe care ii depaseste intelectual. Aceasta scena recurenta defineste identitatea sa sociala si filosofica, transformand banalul in spectacol intelectual.
Trasaturile personajului evaluate pe o scala de la 1 la 10, bazate pe analiza literara a operei.
nivel exceptional
nivel ridicat
nivel exceptional
nivel ridicat
nivel ridicat
nivel exceptional
Scala 1-10 bazata pe analiza literara a personajului.
1-2 = minim | 3-4 = scazut | 5-6 = moderat | 7-8 = ridicat | 9-10 = exceptional
Naratorul il prezinta ca pe un taran cu totul iesit din comun, un om al carui spirit nu se potriveste lumii in care s-a nascut. Este descris ca proprietar al unui lot de pamant in Silisti-de-Sus, tata a cinci copii din doua casatorii, un om care prefera sa stea pe prispa si sa filosofeze decat sa munceasca pamantul. Comunitatea il priveste cu un amestec de admiratie si neincredere, recunoscandu-i inteligenta dar suspectandu-i lenea. Este prezentat ca stapanul incontestabil al familiei, dar si ca un om care pierde treptat controlul asupra celor din jur.
Prin comportament, Moromete se releva ca un maestru al ironiei si al teatralitatii cotidiene. Scenele de poarta, in care domina discutiile cu argument...
Prin comportament, Moromete se releva ca un maestru al ironiei si al teatralitatii cotidiene. Scenele de poarta, in care domina discutiile cu argumentatie sofisticata, ii dezvaluie inteligenta superioara. Refuzul de a-si vinde pamantul, chiar si cand logica economica o cere, arata atasamentul visceral fata de mostenirea pamantului. Relatia cu fiii sai dezvaluie un tata incapabil de afectiune directa, care isi ascunde grija sub masca autoritatii. Modul in care primeste vestea colectivizarii, cu un calm aproape supranatural, arata ca intelege perfect dimensiunea catastrofei.
PORTRET FIZIC
Barbat de aproximativ cincizeci de ani, cu o constitutie uscata si nervoasa, inaltime medie spre inalta. Fata prelungita, cu pometii proeminenti si trasaturi ascutite, sculptate de soare si vant. Frunte inalta, brazdata de riduri adanci, permanente, ca niste santuri trase cu briceagul in lemn uscat. Ochi mici, verzi-cenusii, extraordinar de mobili si patrunzatori, care se ingustau cand gandea intens sau cand observa pe cineva cu suspiciune. Nas drept, subtire, cu narile usor frematatoare. Mustata rara, carunta, mereu neatinsa, care ii dadea un aer de neglijenta calculata. Mainile mari, cu degete lungi si noduroase, ingalbenite de tutun la index si mijlociu. Mersul lent, deliberat, cu spatele usor aplecat inainte, de om care masoara pamantul sub picioare.
PORTRET PSIHOLOGIC
Inteligenta nativa exceptonala, care depaseste cu mult orizontul lumii taranesti in care traieste. Ganditor reflexiv cu inclinatii filosofice, capabil sa transforme orice conversatie banala intr-un exercitiu dialectic. Poseda un umor caustic si ironic, pe care il foloseste ca instrument de dominatie intelectuala si ca mecanism de aparare impotriva unei realitati tot mai ostile. Orgolios pana la autodistructie, refuza sa se plece in fata oricarei forte exterioare, fie ea familie, comunitate sau stat. Singuratatea lui fundamentala vine din imposibilitatea de a gasi un interlocutor la nivelul sau. Traieste drama intelectualului nerecunoscut, prins in forme sociale care nu ii permit sa se manifeste plenar. Detasarea sa aparenta ascunde o sensibilitate profunda si o suferinta cronica.
In primul volum, Moromete este in plenitudinea fortei sale intelectuale, dominand lumea din jur prin cuvant si prezenta. Pierderea fiilor din prima ca...
In primul volum, Moromete este in plenitudinea fortei sale intelectuale, dominand lumea din jur prin cuvant si prezenta. Pierderea fiilor din prima casatorie este prima fisura majora. In volumul al doilea, transformarea este dramatica: din filosoful prisipei devine un batran tacut, retras, care nu mai gaseste sens in cuvinte. Colectivizarea ii rapeste nu doar pamantul, ci insusi fundamentul identitatii sale. Moartea sa este apogeul tragic: un om care si-a trait intreaga viata prin gandire moare constient ca gandirea insasi a fost inutila.
Moromete luptă să-și păstreze libertatea interioară, demnitatea și unitatea familiei în fața presiunilor fiscalității, ale fiilor rebeli și ale timpul...
Apărarea libertății interioare
Moromete luptă să-și păstreze libertatea interioară, demnitatea și unitatea familiei în fața presiunilor fiscalității, ale fiilor rebeli și ale timpului care nu mai are răbdare.
REZULTAT
Victorie morală, eșec material. Moromete pierde pământul, familia se destramă, dar el rămâne un om liber interior, o conștiință vie a lumii care se duce.
Scena de la poiana lui Iocan - Moromete filosofeaza cu satenii
Conflictul cu fiii pentru pamant - autoritatea paterna amenintata
Scena ploii - Moromete sta nemiscat in ploaie, moment de contemplatie
Scena taierii salcamului - simbolul distrugerii lumii vechi
Scena cu functionarul fiscal - Moromete refuza sa plateasca
“Ei, lasa ca merge si-asa...”
“Oameni buni, dar voi nu intelegeti nimic din ce se intampla?”
RELATII CU ALTE PERSONAJE (3)
Relatie tensionata. Catrina vrea sa-si ajute fiii din prima casatorie.
Niculae e fiul care va alege alta cale.
Paraschiv vrea sa plece. Conflictul central al familiei.
I. INTRODUCERE: Ilie Moromete este protagonistul romanului Morometii (vol. I, 1955) de Marin Preda. Cel mai complex personaj taranesc din literatura r...