Bătrâna

Bătrâna este prezentată direct de narator ca mama Anei, o femeie bătrână și înțeleaptă, care la începutul nuvelei îl avertizează pe Ghiță că „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa”, lăsându-i totuși să hotărască singuri. Este caracterizată direct ca o ființă cu o înțelepciune simplă dar profundă, o voce a conștiinței pe care nimeni nu o ascultă. Naratorul îi conferă rol de profet tragic al poveștii.

Caracterizarea indirectă a Bătrânei se construiește prin gesturile ei rituale și prin tăcerile sale elocvente. Modul în care se închină și murmură rugăciuni când Lică este prezent arată că îl simte ca pe o prezență malefică. Felul în care strânge nepoții la piept cu o disperare crescândă trădează presimțirile negre. Sfatul inițial care o reiterează constant dezvăluie profunzimea înțelepciunii și a grijii sale. Lacrimile pe care le șterge pe furiș când vede degradarea lui Ghiță arată suferința celui care a prezis nenorocirea fără să fie crezut.

Bătrâna este un personaj static a cărui funcție narativă este de Cassandra a poveștii. De la începutul până la sfârșitul nuvelei menține aceeași poziție de înțelepciune și de avertizare. Ceea ce se schimbă nu este ea ci intensitatea suferinței sale pe măsură ce profețiile i se împlinesc. Trecerea de la speranța prudență la certitudinea catastrofei îi marchează parcursul emoțional.

Nuvela nu îi dă nume și nici portret. E mama Anei, care locuiește cu familia la Moara cu noroc și are grijă de copii.

Bătrâna este întruchiparea înțelepciunii populare și a prezicientei tragice. Temperament calm și reflexiv, vede lucrurile cu claritatea vârstei și a experienței. Sub presiune nu se agită ci se retrage în rugăciune și în acceptare. Mecanismul ei de apărare este credință în Dumnezeu și în destinul omenesc. Știe instinctiv că banii aduc nenorocire și că Moara cu noroc este un loc blestemat, dar nu poate opri cursul evenimentelor. Se teme nu pentru sine ci pentru copiii și nepoții ei. Suferința ei este a martorului neputincios care vede catastrofa apropiindu-se fără să o poată împiedica.

Bătrâna este mama Anei, o femeie în vârstă care trăiește alături de familia fiicei sale. La începutul poveștii, când Ghiță vrea să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, ea îi avertizează că „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa”, dar îi lasă să hotărască singuri („Voi știți, voi faceți”). Pe măsură ce situația se deteriorează, observă cu neputință degradarea morală a ginerelui și pericolul în care se află familia. Rugăciunile și sfaturile ei rămân neascultate. În ziua tragediei finale este la Ineu cu copiii și scapă; la sfârșit rămâne singură cu nepoții lângă ruinele cârciumii.