Poemul face parte din volumul "O viziune a sentimentelor" (1964). Este o artă poetică a iubirii, în care sentimentul erotic apare ca o forță primordială, animalică și transformatoare. Iubirea, personificată ca o leoaică tânără, atacă eul liric într-o succesiune de metamorfoze: îi smulge carnea, îi transformă pielea în solzi, ochii în trandafiri, îl privează de simțuri - pentru că, la final, tocmai prin această despuiere totală, el să o recunoască și să o cheme.